Trăgînd linie şi adunînd (vorba lui Ioaniţoaia), Oţelul a înregistrat încă o înfrîngere merituoasă, de data asta cu Urziceniul. Echipa a muncit pentru a limita proporţiile scorului, a alergat pentru a nu juca nimic şi, nu în ultimul rînd, a bătut mai multe auturi decît adversarul.
Antrenorul Oţelului, Dorinel Munteanu, nu are nici un motiv să demisioneze după acest 1-4 cu Unirea Urziceni. În fond, de ce ar fugi ca puşcăriaşul cînd nici măcar nu a început să sape tunelul care o poate duce pe Oţelul direct în Liga a II-a? Meciuri mai sînt cu duiumul, iar din înfrîngerile ruşinoase care-i suflă în ceafa de cioban, Dorinel îşi poate face ditamai renumele de cioclu care a reuşit să retrogradeze Oţelul după 20 de ani.
Marius Stan ţine şi el aproape, nu se lasă. El duce coliva şi dă şpagă la gropari ca să arunce două lopeţi în plus de pămînt peste coşciugul Oţelului. Să fie sigur că Oţelul nu va învia din morţi, taman în ultima etapă.
Să fim totuşi optimişti. După trei etape, Oţelul a reuşit să marcheze, adică să dea un gol. Un gol cît două nimicuri. Căci acest gol din meciul de 1-4 cu Urziceniul vine să certifice încă o dată faptul că Oţelul este condus de mercenari şi format din muncitori necalificaţi în meseria de fotbalist.
