 |
| Manelişti cu barbă |
După 1989, bisericile au răsărit precum casinourile după ploaia cu bani. Nu pot să merg mai mult de 500 de metri, căci în faţa mea se iţeşte iarăşi o ditamai turla, cu o cruce pe ea.
Vedeţi, de asta nu este bine să cazi în extreme. Dobitocul de Ceauşescu dărîma biserici cu nemiluita, iar tîmpiţii care i-au luat locul aprobă ridicarea de noi locaşuri într-o veselie.
Eu măcar recunosc: nu-mi plac bisericile. Or fi ele răcoroase atunci cînd afară sînt 38 de grade, dar asta nu mă lasă rece să mă ridic în picioare şi să votez pentru ca aceste huidume din beton să-şi vadă lungul nasului, să nu mă deranjeze cu programul lor artistic de mare succes la babe disperate de moarte. Iar cînd zic program artistic mă refer la clopotele care sînt trase de coadă în fiecare zi, dar în special duminica, fix la ora 8.00, pentru a anunţa un mare nimic.
De ce trebuie să dea alarma aceşti draci de popi în comunitatea din care, întîmplător, fac şi eu parte, la ora 8.00 fix, doar pentru că este duminică şi, sanchi, e sărbătoare? Da’ poate eu am chef să dorm duminica pîn’ la ora 11.47!
Mă, nici maneliştii nu dau drumul la boxe, duminica, la ora 8.00, iar biserica mă-sii are tupeul să tragă clopotele în capul enoriaşilor? E, o să vă spun eu ce cred despre flămînzii care poartă sutane, în curînd, pe antidotul.ro.
