Să ajungi de pe locul patru (așa cum arătau mai toate sondajele de pe piață) să cîștigi primăria, ei bine, asta nu e doar o performanță, e o minune electorală în toată regula.
Dar pentru astfel de minuni ai nevoie de epifanii gheboase sau dacă nu, măcar de o icoană făcătoare de minuni, care să preschimbe în urne voturile, astfel încît după ce numeri procesele verbale să iasă la numărătoare fix cel mai smerit dintre credincioșii pesediști.
Ei bine, undeva în sediul PSD (ăla de vizavi de prefectură) am dat de iconul făcător de minuni al pesediștilor. Undeva într-un soi de cotlon mai tainic, oarecum ferit dar totuși la vedere, șade zîmbitor iconul făcător de minuni pesediste, recte, Ion Iliescu.
Pentru pesediștii ăștia mai tineri, care n-au prins nicio mineriadă în direct sau care n-au avut privilegiul să vadă cum Ilici se ștergea la Năstase cu legea de drept, ei bine, pentru aștia mai mici dintre iubitorii de trandafiri trebuie spus că Iliescu este pentru PSD cel puțin un sfînt în viață. E drept că sfîntul e comunist, dar nimeni și nimic nu l-a putut atinge sau îl va putea atinge vreodată, nici dacă se vor inventa vreo 10.000 de DNA-uri.
Legenda spune că Sfîntul Ilici e o adevărată comoară pentru PSD, un fel de chivot al fărădelegii electorale. Cică înainte de alegeri pesediștii organizează un adevărat pelerinaj la iconul din dotare. Președinții de secții de votare și nu numai ating de iconul făcător de minuni electorale cîte-o ștampilă sau un buletin de vot, desigur în speranța că astfel vor sfinți urnele electorale și va ieși fix candidatul miruit de partid.
Păi cu asemenea artefacte electorale cred că PSD Galați nu va mai pierde alegerile cel puțin vreo 12 ani de aici încolo, nici măcar dacă (Doamne ajută!) intră Dan Nica la răcoare.