Unde sunt vremurile de altă dată? Unde sunt zilele cînd cimitirele bubuiau de manele, duduiau de grătare și regurgitau mici, bere și whiskey de contrabandă de la basarabeni? Unde sunt aventurile la finalul cărora polițiștii și majoritarii își lingeau rănile și scuipații aruncați cu generozitate de minoritarii degrabă mîncători de grătar? Unde sunt momentele care adunau toată țara în fața tubului catodic ca să vadă ce telenovelă se mai întîmplă la cimitirul din Galați? Unde sunt înjurăturile evlavioase și bătăile pioase de Paștele Blajinilor?
Ei bine, s-a cam ales praful de tradițiile locale. Acum de Paștele Blajinilor, la cimitirele din Galați este cam multă liniște, cam ca la cimitir. Duminică, de exemplu, la Eternitatea a fost lume ca la shopping, în ziua reducerilor la tigăi și lanterne. În schimb, nu au fost grătare în cavou, fanfare, bmwuri și merțanuri printre/peste morminte sau casetofoane agățate de cruce. Nu au fost scandaluri, panaramă și, de abia, de abia, au apărut cîteva țipete în momentul în care nște țigani au întins mesele fix peste Monumentul Eroilor Sovietici căzuți în al Doilea Război Mondial. Domnii și doamnele de etnie romă s-au revoltat în momentul în care a venit un polițist și i-a somat să-și mute acareturile de pe monument. Păi aveau dreptate minoritarii. De ce să nu mănînce și gura lui Ivan o bucată dă ceafă cu muștar? Pentru că carnea e bună și la sovietici chiar dacă e morți! Haoleu, mîncațiaș micu, șefule, cum te bagi peste tradițiile noastre!
