Tiber nu cîştigă 4.000 de euro lunar, ci cîte un euro de la cei 4.000 de sindicalişti, cît spune că are |
Juristul Gheorghe Tiber este preşedintele sindicatului “Solidaritatea” de la ArcelorMittal Galaţi. Tiber nu-I băiat rău (şi nici prost), el chiar crede în minciunile pe care le răspîndeşte. Declară că vrea să-l învingă pe Ionel Borş la negocieri, dar de fiecare dată primeşte un prosop alb în meclă, semn că iarăşi a pierdut prin KO. Tiber este însă credibil cît de cît, pentru că celelalte sindicate (conduse ba de Ghiocel, ba de Gaiu) ori sînt bara-bara cu indienii, ori fac pipi în pempărşi la fiecare negociere a Contractului Colectiv de Muncă (CCM).
Ce îl mînă, însă, în luptă pe Tiber? Păi, banii cred că ar fi un cuvînt destul de potrivit în acest context. Să nu fim ipocriţi, însă: şi eu, şi tu, şi Borş, şi Tiber vrem să devenim bogaţi. Să conducem cîteva milioane de euro, fără să fim prinşi de radarul Miliţiei Rutiere.
Cum reuşeşte, însă, Tiber, să ia un ban grămadă, fără să fie băgat de cineva la grămadă? Simplu: din cotizaţia fiecărui membru de sindicat îşi trage pe spuză 1 euro, potrivit contractului pe care membrii de sindicat şi l-au asumat. Aşadar, dacă nea Costică de la cocserie plăteşte lunar 60.000 de lei vechi cotizaţie la “Solidaritatea”, contravaloarea a 1 euro din aceşti bani îi revine lu’ nea Tiber. De acord, Tiber poate să-mi explice zile întregi la telefon că, de fapt, lui nu îi intră aceşti bani în buzunar, ci că ei sînt cheltuiţi întru cauza şi bunăstarea siderurgiştilor. Iar “cauza siderurgiştilor” se regăseşte în acele taxe de timbru, în procesele pe care el este “nevoit” să le intenteze administraţiei, într-un cuvînt în toate nenorocirile provocate de administraţie. Nenoriciri care costă f.f. mulţi bani. Bani pe care, v-aţi prins, Tiber nu îi are, dar îi percepe de la fiecare cotizant, în infima sumă de 1 euro. Şi, pe bune acum: ce mai înseamnă un euro în ziua de azi?