Încep cu o mărturisire. Îmi este simpatică Teo Trandafir. Mi s-a părut tot timpul o tipă de gaşcă. Asta chit că nu prea eram mare fan al emisiunilor ei, unde cam scărpina între ghiuluri tot felul de manelişti şi se bîrfea cu toate matracurcile şi piţipoancele dorobanţiere.
Mai nou Teo Trandafir s-a hotărît să candideze. Dreptul ei. Sloganul candidatei Teo este: “Mai mult suflet, mai puţină politică!” Bun şi cu sufletul ăsta, nu zic nu, numai că Teo Trandafir nici n-a apucat să de-guste din ambrozia puterii şi a început să-şi dea arama pe faţă.
Să vă povestesc. Am o mătuşă în Bucureşti care are o pensie de urmaş de vreun milion şi ceva. În urmă cu cîteva zile o sună la interfon nişte tineri care s-au recomandat ca fiind de la Primărie. Cînd le-a dat drumul la uşă, aceştie i-au pus în faţă o sacoşă cu o pungă de făină, una de zahăr şi una de mălai. Au băgat şi un text de genul: “vă aşteptăm pe 25 aprilie să o votaţi pe doamna Teo!”
Faza interesantă e că trimişii lui Teo pe terenul electoral mai căutau un singur apartament în blocul cu pricina. Erau dotaţi şi cu un soi de tabel, în acest sens. La adresa căutată, întîmplător sau nu, stătea o bătrînă care la rîndu-i avea o pensie de mizerie.
Sînt două variante. Fie Teo a ştiut de vînătoarea asta de pensionari sărăntoci şi a aprobat-o cu cinism, fie habar nu a avut şi este folosită încă de pe acum de băieţii din PDL. Nu mă pot hotărî care variantă e mai naşpa.
