În fiecare an, prin decembrie, televiziunile se fac că le pasă de copiii omorâți de Iliescu.
Revoluția a devenit un subiect media generator de profit. Televizionarii o dau emo, cu batistele în mână, între 16 și 25 decembrie. În restul anului au alte treburi, gen ce-au mai făcut niște analfabete siliconate. Și cu cine.
Soundtrack-uri dramatice, lumânări, suferință. Și reclame la detergent. Asta oferă televiziunile, și partea cea mai tare e că le merge, că altfel n-ar mai face-o. Mi-aș dori să le văd la fel de preocupate si prin vară de copiii al căror sacrificiu a făcut posibilă existența lor. Și reclamele.
Niște zerouri absolute se bășesc lacrimogen timp de o săptămână, ca să arate că le pasă. După care, timp de un an fără o săptămână, îngroapă subiectul precum mâța păcatul.
Crudutza și Revoluția
Curvele aduc audiență. Nu vă luați după titlu, la televizionari mă refer. Ei suferă alături de oamenii care și-au pierdut copiii, acum 30 de ani. Timp de o săptămână, ai spune că avem jurnaliști adevărați, preocupați de aflarea (adevărului?) în treabă despre Revoluție. Mai au puțin și plâng, pentru rating. De fapt, îi doare fix în mur.
Bă, dedicați Revoluției 10 minute pe zi, tot anul, și o să vă înghițim și reclamele. Până atunci, rămâneți niște curve. Și nu dintr-alea aranjate.
Citește și: Senzațional! Vine iarna! Iar! Televiziunile freamătă
