Am văzut imagini cu mamelucul CP Tăriceanu. A greşit, pardon, a sfidat, din punctul meu de vedere, naţiunea electorală, în momentul în care a avut tupeul să se prezinte cu cartea de alegător la secţia de votare. Şi a şi votat. Valabil. Aaa, că doamna aia cu mintea-n chiloţi i-a dat formulare de vot, asta intră la categoria “Cît de umili sînt românii”.
Nu sînt de acord, însă, cu peştii de acvariu care susţin că Tăriceanu a greşit în momentul în care a arătat buletinul de vot unei tanti din comisie. De acord, nenea Tăriceanu este un premier slab, dar de data asta mă poziţionez în tabăra lui.
Dar ziariştii dă Bucureşti, făcuţi la apelul bocancilor, scriu ceea ce simt în călcîie. Pe bune, la următoarele alegeri, am să refuz să votez după draperii, în acel spaţiu “intim”, şi am să pun ştampila pe buletinele de vot exact în faţa membrilor comisiei de votare, să văd ce o să păţesc. Ok, legea îmi oferă dreptul la intimitate (după draperii) atunci cînd votez, dar uite că eu refuz acest drept. Îl arunc la gunoi. Vreau să votez de faţă cu toată lumea, care-i problema? Îmi poate lua cineva acest drept? Este dreptul meu, să votez pe cine vreau eu, de faţă cu cine vreau eu, atît timp cît nu îndemn altă persoană cu cine anume să voteze.
Nu înţeleg de ce ar trebui să mă ascund după perdele albastre de 2 lei, ca să dau cu ştampila pe un jaf de buletin de vot. Mă, da’ poate sufăr de claustrofobie şi nu suport să stau într-o cabină de vot, cum sînt porcăriile astea amplasate în şcolile generale. Deci, vreau să pun ştampila în faţa celor care îmi cer buletinul şi îmi dau buletinele de vot. Asta nu înseamnă că le-am spus să voteze cum am votat eu. Aşadar, ăştia care reclamă acest lucru chiar îi consideră cretini pe cei din acea comisie.
