Primul lucru pe care-l remarci la Cosmin Păun este privirea inteligentă. Apoi, Păun pare să fie dovada vie că orice pasăre poate s-ajungă prefect dacă are limba mai lungă decît ciocul.
Pun pariu că unele decizii ale actualului prefect au șanse mari să rămînă în istorie. În halul ăsta de cretine sînt. De exemplu, dacă-l iei repede pe Păun habar nu are să explice de ce a dat ordin ca în Prefectură să se intre doar pe ușa din dos. O idee cel puțin neinspirată dacă e să ținem cont de faptul că pensionarii mai obișnuiesc cîteodată să-l fugărească pe Cosmin pe treptele prefecturii. Dar cel mai bine s-a remarcat prefectul în relațiile cu presa. Un adevărat specialist. Păun a început prin a trimite invitații presei, cu o oră înainte de a se ține conferința. Dar chiar și așa, unii ziariști reușeau să ajungă. Enervat, prefectul a trimis invitațiile cu 13 minute înainte de eveniment. Tot mai ajungea cîte-un jurnalist sau doi. Furios, prefectul a hotărît să trimită invitațiile cam cu o oră după ce întîlnirea (n.a. să zicem o comisie de dialog social) avea loc. Numai că, pînă și în condițiile astea, presa scria despre eveniment. Ultima găselniță a lui Păun e să nu mai cheme presa deloc la evenimentele pe care el le consideră sensibile. Numai că, după cum se vede, chiar și așa se mai găsește cineva care să scrie depre golăniile comise de marele prefect Cosmin Păun.
Struț, nu Păun!
-->