Sîmbătă, pe la prînz, lîngă Starea Civilă, pe strada Traian. Un cetățean își făcea liniștit nevoile lîngă un copac, ziua în amiaza mare. Ați zice că respectivul este un nesimțit, un sălbatic, un țărănoi. Nici nu ne propunem să vă contrazicem. Doar că, puțin mai tîrziu, s-a petrecut o altă scenă. O femeie l-a întrebat pe portar dacă în interior există o toaletă și i s-a răspuns că nu. Altfel spus, instituția în care tinerii își unesc destinele nu are wc public, potrivit portarului. Brusc, băietul care stropea copacul nu mai este atît de nesimțit, sălbatic, țărănoi. Eventual, descrierea se potrivește vrednicului paznic sau autorităților. Păi cum să lași o instituție fără toaletă? Dacă pe unul dintre participanți îl apucă nevoia, de emoție sau de prea multă bere? Dacă îi vine de treabă mare de la fursecuri și șampanie?
Apropo de șampanie. Aceasta se servește la bordură. La propriu. La Starea Civilă, există o sală de protocol dar, de obicei, este închisă. Nu știm de ce, dar nuntașii sunt nevoiți să se tragă în poză și să soarbă din paharul de șampanie afară, pe trotuar. Tot pe trotuar se dau în spectacol și lăutarii. Sub ochii polițiștilor de la Locală, băieții cu ghiul și acordeon prestează manele și evaziune fiscală fără număr.
Ar mai fi ceva de zis și despre nuntași. Probabil, cei mai mulți dintre ei își merită soarta. Vin la porcăria de la piață rîioși și cu coada în sus. Altfel spus, își cumpără șampanie ieftină de la consignație sau de la depozit dar își cară fundurile cu limuzina. Își fac loc pînă la piață cu mașina lungă de 10 metri pentru că se zgîrcesc la cîteva sute de lei, atît cît i-ar costa ceremonia la Grădina Botanică, de exemplu.
Starea Civilă, o instituție interzisă bolnavilor de prostată
-->