Actorul Ilarion Ciobanu a decedat astăzi dimineaţă, la vîrsta de 77 de ani. Ultima lui dorinţă a fost să se păstreze discreţie asupra funeraliilor sale, să nu se facă spectacol din moartea sa, cu transmisiuni în direct, cu televiziuni, cu reporteri, sanchi, marcaţi de eveniment.
Aşadar, Ilarion Ciobanu, care ştia că este bolnav de cancer faringian, a vrut să dea cu flit spectacolului ieftin, gen OTV, Realitatea TV, Antena 3 sau Căcat TV, lăsînd cu limbă de moarte să nu fie tratat precum interlopul Caiac de la Craiova, pe care televiziunile numai la autopsie nu l-au filmat.
Sictirul, greaţa şi scîrba lui Ilarion Ciobanu sînt perfect justificate. El şi alţi mari actori români, cum ar fi Adrian Pintea şi Colea Răutu (Dumnezeu să-i ierte), au fost condamnaţi să moară în anonimat. Presa nu le-a găsit decît extrem de rar loc în paginile ziarelor, pe considerentul că nu reprezintă un subiect de interes, că “nu vînd ziarul”. E drept că şi Ilarion, Pintea, Colea, Gheorghe Dinică, Ştefan Iordache, Mircea Albulescu sau Victor Rebengiuc refuză cu obstinaţie să apară prin ziare, dar aici le dau dreptate în proporţie de 135%: e normal să nu vrea să împartă aceeaşi pagină de ziar cu Alina Plugaru, cu Cătălin Pătraşcu-Poponeţ, cu Elena Udrea, cu Elena Băsescu, cu Adrian Năstase, cu Tăriceanu, cu Vadim Tudor şi dracu ştie cîţi alde neica nimeni or mai fi, că nu se mai satură jurnaliştii de kko să-i promoveze în neştire.
