Mai știe cineva ceva de senatorul Gheorghe Saghian? Pe bune? A fost dat cumva în urmărire generală?
Pe 24 februarie a.c. Saghian, considerat la acea vreme nr. 2 în PSD, își dădea demisia din partid, se ștergea cu imaginea lui Nica la ochiul maro, scuipa pe trei sferturi din restul pesediștilor (gașca lui Nica) și se lăuda gomos că va pleca cu trei sferturi din județ după el.
La acea vreme gestul lui Saghia a fost extrem de comentat și mediatizat, ba chiar putem spune că a făcut ceva vîlvă. Mai mult, Saghian se comporta și vorbea de parcă ar fi avut o strategie politică genială, lăsînd de înțeles că are cel puțin 10 pași gîndiți înainte. Era greu dom-le, ce mai, iar lovitura de imagine pe care o dădea avea să intre în analele PSD.
În realitate demisia lui Saghian s-a dovedit a fi o glumă proastă, al cărui singur efect devastator s-a resimțit doar printre gospodinele din Cosmești. În PSD, plecarea lui Saghian n-a însemnat aproape nimic, ea dovedindu-se pînă la urmă nu doar un gest prost gîndit, ci mai ales o ieșire penibilă din scenă. Așa se face că valorosul Saghian, care la acea vreme se plîngea că nu poate să doarmă la cît de des îi sună telefonul (adică, deh, la cîte oferte primește de la restul partidelor politice) face acum tușa, pentru că de trotuar în Cosmești chiar nu poate fi vorba, încă. Saghian nu doar că nu și-a găsit loc în niciun partid, dar acum lumea mai e curioasă doar să afle cine l-a îmbălsămat politic. Din surse incredibile (de serioase) am aflat că vara asta, Saghian a ars-o numai pe Voltaj, ascultînd la infinit melodia aia cu: “Am fost un fraier!”. Și de la atîta ascultat presupun că a ajuns și s-o creadă.
Recunosc că am și un interes personal care m-a determinat să scriu acest text laudativ la adresa lui Saghian. Nu, mă doare la PSD de ce destin politic și-a ratat cu mîna lui Gheorghe Saghian. Doar că la momentul cînd era pe culmile demisiei din PSD, sanchi, curtat de toată politicimea, am pus un pariu cu Saghian pe care ne-a Georgică (cum îi spuneau pesediștii de lapte) s-a făct că plouă și evident nu l-a onorat. Nu vă mai plictisesc cu detaliile pariului, dacă vreți morțiș le găsiți aici, dar profit de ocazie pentru a-i spune lui Saghian că am greșit cînd l-am făcut țăran. Nu de alta dar țăranii sînt oameni cu onoare, care atunci cînd dau mîna cu tine și promit ceva, chiar se țin de cuvînt.
Dar gata, de-acum înainte, despre politrucii expirați, promitem să scriem numai texte din astea de bine.