De mâine, Comitetul pentru situații de urgență aruncă cu ceva relaxare în populație. Cam 30%! Măsura e aparent justificată de o formulă covidoasă pe care ei specialiștii o tot recalculează. Până iese cum vor ei! Doar că dacă ne uităm la ce se întâmplă în Europa, avem iar crunta senzație că suntem pe invers.
Pentru cei care se bucură prea mult le spun doar atât: să nu fie relaxarea de dinainte de valul 3 de COVID. Adică au mai lărgit și ei puțin lanțul, ca să aibă de unde să strângă când ne lovește.
Cum spuneam, datele după care se iau băieții de la Comitetul pentru situații de urgență par să fie introduse într-o formulă brauniană, secretă desigur, iar apoi rezultatul justifică măsurile care se iau. Dar dincolo de mascarada asta, de genul nu testăm, dar nimerim procentele, poate ne explică și nouă deștepții de la butoane de ce favorizează unele industrii, în timp ce pe altele la omoară din fașă.
Vorbesc aici de jocurile de noroc, o industrie degrabă dătătoare de șpăgi și care influențează fix unde cu gândul chiar te gândești. Voi ați observat ce grijulii sunt guvernanții noștri când e vorba de jocurile de noroc. Se poartă de parcă ar fi cu toții dependenți. Nu am înțeles niciodată de ce e periculos să lași niște copii (la 30% din capacitate, măcar, ca să nu fie discuții) să se joace (oricum se întâlnesc în locurile de joacă deschise), dar e absolut în regulă să-i lași pe băieți să-nvârtă ruleta sau să dea voluptos în păcănele.
Am zice că e doar bătaie de joc. Dar nu e asta. Pur și simplu e felul autorităților de-a cântări și judeca. Adică cu unii merg la Noroc, în timp ce cu alții: asta e, GHINION!
