M-a mîncat în cur să merg astăzi, la ora 10.00, la statuia lui Mihai Eminescu, din parcul cu același nume, din Galați. Mai bine mergeam într-o cafenea de lîngă Pedagogic sau LMK, pe unde chiulesc elevii, căci atmosfera cred că ar fi fost fic aceeași. Oficial, astăzi, 15 ianuarie 2015, la ora 10.00, ar fi trebuit să se desfășoare la statuia lui Eminescu nu’ș ce manifestări menite să omagieze 165 de ani de la nașterea poetului. Mă așteptam să văd și eu mai mulți culturnici de Galați (căci oameni de cultură ar fi cam mult spus), să văd un pic de organizare, să fie ceva care să amintească de un moment de bucurie, la urma-urmei, cum este nașterea unui om, indiferent că acesta se numește Mihai Eminescu sau Giani Kiriță. Cînd colo, la statuia lui Eminescu s-au adunat astăzi cîțiva gură cască, trei oficialități și o grămadă de elevi aduși “cu clasa” de tovarășa dirigintă.
Ca să vă dați seama cam cît de tare a fost ignorată ziua de nașterere a lui Eminescu, la Galați, vă spun că “marile” oficialități prezente la eveniment au fost alde Ilie Zanfir, de la V.A. Urechia, Cătălin Negoiță, de la Direcția de Incultură, și viceprimarul Florin Popa. Adică trei inși apropiați mai degrabă de cultura agricolă, dar asta este altă discuție. Dintre cei trei, a luat cuvîntul doar Negoiță, după care gașca s-a spart. Prin urmare, manifestările ocazionate de aniversarea a 165 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu s-au terminat undeva la ora 10.06, ceea ce, să recunoaștem, reprezintă un record. Probabil că la 200 de ani de la nașterea poetului, lumea doar va trece pe lîngă statuie, fără să mai fie vreo adunare, vreo cuvîntare ceva.
La statuia lui Eminescu, ca la o ciudățenie a naturii
După plecarea “oficialităților”, zeci de grupuri de elevi au venit pe rînd la statuia lui Eminescu pentru a depune coroane de flori. Te pufnea și rîsul cînd îi vedeai pe tinerii patriei cum comemorau ei nașterea poetului. Ba unii de la Școala Gimnazială nr. 43 au depus o coroană de flori pe care scria “Nu credeam să învăț a muri vreodată”, citînd, desigur, din Eminescu. Elevii ca elevii, sînt bătuți în cap, dar oare atît de proaste să fie cadrele didactice de la Școala nr. 43 încît să nu realizeze penibilul situației? Apoi, era parcă o regulă ca după depunerea florilor (de ziceai că era priveghi), elevii să scoată telefonul și să își facă poze la statuie. Cam ca la mare, cînd lumea își face de zor poze cu maimuța. Sau ca în parc, unde copiii se înghesuie să se tragă în poză cu Moș Crăciun. Am văzut și moșnegi care filmau cu “săpunierele” lor Canon sau Samsung de 300-400 de lei, luate la reduceri din Carrefour. La un moment dat, un nene m-a rugat să îi fac o poză cu telefonul său lîngă statuia lui Eminescu, “pentru că ăla care mi-a făcut poza mai înainte nu a prins și capul statuii”. I-am făcut poză, după care l-am întrebat dacă o să umple diseară Facebook-ul cu fotografiile făcute lîngă “nea Mihai”. A zîmbit complice, pițiponcul.
Atmosfera a fost una de bășcălie, de caterincă, de maneleală totală astăzi, la statuia lui Eminescu. Sentimentul general a fost acela că oamenii au venit ca la o ciudățenie a naturii și că singurul lucru care îi interesa în legătură cu Mihai Eminescu este dacă statuia mai are sau nu mîna aia care e tot furată de cîțiva ani încoace.
