Ştiţi clişeul. Toţi cei care freacă menta la birou simt nevoia să-şi atîrne pe pereţi diplomele, medaliile, pozele cu familia, cu pisica, cîinele, papagalul, etc. Mă rog, fiecare cu ce are mai drag. Motivul e truistic. Să rămînă lumea cu gura crăcănată de admiraţie.
Cam cît de lingău trebuie să fii ca politician ca să ai în biroul tău poză cu şeful de partid? Băieţii de teapa asta, cînd se uită dimineaţa în oglindă şi scot limba, au toate şansele să vadă urma curului şefului lor.
De exemplu Pituş, adică viceprimarul Mircea Răzvan Cristea avea în birou o poză imensă cu el şi motociclistul Tăriceanu. Tipic, nu? Bănuiesc că acum are una cu actualul preşedinte al partidului, Crin Antonescu. Totuşi sper că în baie nu are vreun poster cu Victor Paul Dobre. În mărime naturală.
Celălat viceprimar, Nicuşor Ciumacenco nu are, încă, poza lui Mircea Geoană pe birou. E tînăr. M-aş fi aşteptat totuşi să aibă o poză cu Corneliu Coposu, că tot a fost el mare ţărănist. Sau poate că o are dar o ţine ascunsă-n sertar, împreună cu Manualul micuţului legionar. De frica lui Nicolae, evident. În schimb, cel mai straniu obiect din biroul tînărului stomatolog e macheta unui tramvai pe care scrie transport ecologic. O fi un mişto la adresa pecistei Genica Totolici?
În fine am ajuns la filoiliescianul Dumitru Nicolae. Altarul primarului e clişeul perfect (vezi foto). Ceea ce mă îngrozeşte sincer e că nu-l bănuiesc pe Nicolae de servilism. Moşul e un comunist cu acte în regulă care vede în tovarăşul Ilici un simbol. Ce spun eu simbol, un adevărat idol. Iliescu e pentru Nicolae modelul suprem. E matrix în carne vie. Şi cînd te gîndeşti că nenea ăsta e primarul Galaţiului…
