Asta ar fi putut fi a 11-a poruncă, dar nici Dumnezeu, oricît de atotștiutor este El, nu a putut să prevadă că un fiu de țăran dintr-o comună din județul Buzău, pe nume Costică Crăciun, va ajunge ditamai arhiepiscopul, să fie jupân peste bisericile și mănăstirile din Galați și Brăila.
Gestul pe care ÎPS Casian îl face de ani de zile, în joia dinaintea Paștelui, în Joia Mare adică, de a spăla picioarele a 12 copii orfani, năpăstuiți de soartă, este considerat de mulți drept un gest care mustește de evlavie, de smerenie. Vorbim aici despre un demers pe care Iisus Hristos se spune că l-a făcut, acum 2000 de ani, față de cei 12 ucenici ai lui, pentru a le demonstra cît de tare îi apreciază și îi iubește, fiind gata să se pună în genunchi în fața lor și să îi spele pe picioare.
În puține biserici din România se mai păstrează acest obicei cu spălatul picioarelor. Mă refer la orașele mari, nu la comunele cu 500-600 de locuitori, unde lumea încă este conectată la Evul Mediu. La Galați, ÎPS Casian bravează de vreo 15 ani că spală picioarele a 12 copii orfani. De fapt, pe Casian nu îl interesează să urmeze obiceiul în sine, ci să apară în ziare și la televizor că, vezi-Doamne, uite cît de umil și milostiv este el, acceptînd să se înjosească în fața unor copii, să le spele și să apoi să le pupe picioarele. Chestia cu pupatul nu mi se pare în regulă, dar, vorba lui S.O. Vântu, să trecem peste asta.
Ipocritul și fariseul ÎPS Casian
Ar fi de apreciat dacă ÎPS Casian ar face acest gest de smerenie fără să îl afle nimeni, fără să se dea în spectacol. Dar ÎPS Casian este cel care an de an mobilizează ziarele, televiziunile, eventual și posturile de radio. El are un rol de jucat și trebuie mediatizat ca atare. Să vadă toată lumea ce mare chestie înfăptuiește el, acest Dumnezeu al Galațiului.
Tot anul, ÎPS Casian îi fugărește pe preoți ca să strîngă și astfel să verse mai mulți bani în vistieria Arhiepiscopiei. La fel, tot anul, ÎPS Casian neglijează cu bună știință rolul social al Bisericii, de ajutorare a celor aflați în nevoie, a oamenilor care au apucat pe căi greșite, care și-au pierdut mințile. Dar lui Casian îi stă mintea numai la bani și la agonisit pămînturi în buricul târgului. Iar în Joia Mare, pac, joacă rolul lui Robert Powell din “Jesus from Nazareth”, pupînd picioarele unor copii și dîndu-le apoi, parcă în scîrbă, o pereche de încălțări și niște bomboane.
Cam subțire pentru cel care chiar se crede Dumnezeul Galațiului!
