Am zis că mă prăbuşesc de rîs în momentul în care am văzut secvenţele (înregistrate) de la intrarea în ring a lui Lucian Bute în meciul cu Edison Miranda. Mă aşteptam la o zărzărică – zărzărea, remixată pe ritmuri clubbing sau mai degrabă la o manea în primă audiţie de la lăutarii din Pechea, dar nici prin cap nu mi-a trecut că Lucian Bute, cu bretonul ăla al lui de coclender mondial, ar putea să se diversifice în asemenea hal dpdv. muzical.
Practic, promotorii lui Lucian Bute l-au luat la mişto, în răspăr, la preţ de matineu şi în derizoriu pe micul campion mondial din Pechea, îndemnîndu-l să intre în ring pe melodia “Where the streets have no name” a lui U2.
Păi ce treabă să aibă, bre, cocalarul cu breton din Pechea cu locul unde străzile nu au nume, în condiţiile în care el ştie doar ce mezel a mîncat Florin Salam la prînz şi ce ştrasuri se mai poartă pe tricou anul ăsta?
