În 2007, parcă, imediat ce a fost renovat, vaporul Malnaş devenise un fel de fiţă în Galaţi. Toată lumea se lăuda că a fost pe Malnaş, că pe Malnaş e nu-ş-ce şmecherie, că degeaba ai fost pe faleză dacă n-ai păşit pe Malnaş etc.
La început, da, poate că Malnaş a constituit acel altceva aşteptat de oamenii de bun simţ din Galaţi, sufocaţi de-atîtea şi-atîtea nenorociri cu pretenţii de restaurante sau pub-uri, cum văd că s-au botezat toate barurile din oraş.
Între timp, Malnaş s-a cîrciumizat, devenind o maneleală SH. Nu ar fi, însă, primul local din Galaţi care porneşte bine de pe loc, iar pe parcurs prinde a se cocli. De fapt, care e şmecheria să mergi pe Malnaş? Doar că se bălăngăne vaporul pe apă, iar tu poţi să vezi crengile jegoase cum trec prin dreptul geamului şi îţi fac din mînă? Piesele de rezistenţă de pe marele restaurant plutitor nu sînt specialităţile din peşte, aşa cum prost ar putea bănui unii, ci cartofii prăjiţi cu ceafă de porc sau cu mici tăvăliţi prin muştar. Adică mîncare tîrtănească, întîlnită în mai toate porcăriile cu pretenţii de restaurante, din Galaţi. Şi-atunci, întreb eu, pentru ce dracu a mai fost plantat pe şi între ape, dacă pe Malnaş eşti tratat cu haleală care reprezintă “regina balului” la nunţile de la Mîrlea? Pentru că peştele e scump – ar putea argumenta responsabilii de pe Malnaş -, iar oamenii nu comandă des aşa ceva.
E, tactica asta de selectare a clientelei pe criterii culinare a dat şi roade. În sensul că Malnaş s-a umplut de mîrlandezi, e drept, puţin mai rafinaţi decît cei care obişnuiesc să meargă să scuipe în Dunăre de pe “Libertatea 2000”. De cînd patronii Malnaş au început să închirieze vaporul-restaurant maneliştilor, pentru a filma videoclipuri care ulterior apar pe Taraf TV, tot ghirţoiul din Galaţi vine să bea şi el o bere acolo pe unde a trecut nu-ş-ce magraon schelălăitor la microfon.
