Pesediştii l-au pus ieri în vitrina primăriei pe Dumitru Nicolae, ca să vadă electoratul că moşneagul este viu şi nevătămat. Vorba vine în vitrină, căci după ce era să dea de două ori colţul, Nicolae numai rolul de manechin nu era în stare să-l joace. Aşa că a fost preferată organizarea unei conferinţe de presă, în care primarul în exerciţiu să apară şi să confirme că îşi poate continua mandatul, deci nici vorbă de retragere prin demisie.
Vestea principală este că lui Nicolae i se rupe inima, dar nu de Galaţi. Nimic ieşit din comun pînă aici, dacă e să ne gîndim că aceasta a fost caracteristica definitorie pentru cele 2+1 mandate ale lui, bifate în ultimii 9 ani. Da, dar de data asta primarul s-a arătat destul de pornit împotriva jurnaliştilor care, în opinia lui, au scris că ar fi murit. Pentru aceştia el a avut şi o urare: “Celor care umblă cu astfel de zvonuri le doresc să păţească la fel”.
Eu am crezut că Nicolae a fost operat doar pe inimă, dar bag de seamă că el a suferit şi o intervenţie chirurgicală la creier, pentru că nu pare a fi întreg la minte. Habar n-am ce ziare a citit Nicolae sau cine l-a dezinformat cu privire la cele apărute în presă cîtă vreme el, ajutat de pesediştii săi, şi-a ascuns boala ca un laş ce este! Dar în puţinele articole apărute pe această temă (inclusiv în antidotul.ro), nici un ziarist nu s-a apucat să-i cînte prohodul moşneagului. Şi asta pentru că trebuie să fii de-a dreptul cretin ca să faci mişto de un bolnav sau să dai cu bocancii într-un om căzut la pămînt. Dacă eşti şmecher, îţi măsori forţele cu el cînd este în putere, cînd îţi poate da replica, nu cînd se află pe masa de operaţie!
Primarul a fost probabil deranjat de mesajele postate pe forumurile gazetelor din Galaţi, în care mulţi nu s-au sfiit să afirme că şi-ar dori ca el să moară. Fiecare a comentat cum l-a lăsat inima, ca să zic aşa, dar cum să înţeleagă un tovarăş de nădejde ce-i aia libertate de exprimare. Nicolae nu are ciudă doar pe aceştia, ci şi pe cei care, la mintea lui, au găzduit comentariile. Aşa a ajuns să-i bage şi pe “unii” jurnalişti în aceeaşi oală, lucru care îl descalifică definitiv pe Dumitru Nicolae.
Pentru un om care a suferit două infarcturi, care a tras suficient în ultimele două săptămîni, Nicolae are suspect de multă ranchiună în suflet. Asta pare să îl ţină pe el în viaţă: speranţa că vor trece şi alţii prin ce a trecut el, că va fi răzbunat, nu gîndul că are aproape 70 de ani şi ar trebui, poate, să-şi vadă de bătrîneţile lui, să adopte o atitudine împăciuitoare, să fie primul care să propună iertarea. Un primar dominat de ură, de dorinţa de a-i vedea şi pe alţii seceraţi, aşa cum a fost el, măcinat de mize mici, neimportante pentru comunitate – de asta are parte Galaţiul în acest moment, de parcă s-ar fi abătut un blestem asupra oraşului.
