Nu ştiam ce să fac. Să mai rămîn la UPC sau să trec la cei de la RDS, care sînt cel puţin la fel de golani, dar măcar vor transmite live meciuri de fotbal din Spania, Anglia şi Germania pe canalul Digisport. Şi nu mi-a luat mai mult de 45 de secunde ca ajung la următoarea concluzie: ia la căcat cu UPC, că dacă-mi aduc bine aminte, anul trecut, prin iulie, m-au lăsat fără internet pe la ora 11 noaptea, cînd tastam relaxat un articol pentru antidotul.ro, de-a trebuit să-l rescriu de nebun!
Logic, mă duc civilizat să reziliez contractul pe care îl aveam cu UPC. Aveam treabă prin Micro 19, aşa că m-am oprit la punctul lor de lucru situat pe str. Brăilei, acolo unde face troleul stînga spre capăt. Bună ziua-bună ziua, zic. Am venit să-mi reziliez contractul. Şi ca să fiu băiat elegant, nu îi spun curioasei de la ghişeu că serviciile mi se par de căcat, ci o mint frumos, afirmînd că doresc rezilierea, pentru că o să plec cîteva luni din ţară şi nu va locui nimeni în apartament. E, tanti de la ghişeu îmi spune că trebuie să pun mîna pe telefonul aflat pe una din măsuţele din sediu, să apăs “tasta doi” şi să aştept pînă cînd îmi va răspunde un operator, care îmi va înregistra cererea de reziliere. “Îmi pare rău, dar s-a luat decizia ca cererile de reziliere să fie făcute doar prin telefon”, îmi spune madam Sacîz.
Pun mîna pe telefon, apăs “tasta doi” şi aştept. În receptor se aude muzică. Muzică enervantă, de aşteptare, cum este, de pildă, ringtonul Nokia. După vreo trei minute renunţ, că trebuia să mă găsesc cu cineva. O întreb pe tanti de la ghişeu dacă pot cere rezilierea şi la sediul lor din zona magazinului “General”. Da, evident, mă linişteşte sclava UPC.
Legaţi de glia UPC
Bă, pe moment nu am dat importanţă fazei de căcat cu telefonul şi cu “tasta doi”. Am zis că poate cei de la UPC s-au confruntat cu cine ştie ce cereri de reziliere fantomă, făcute de răuvoitori în numele altor persoane, şi şi-au luat măsuri de precauţie. Mă duc la “General”. Aceeaşi placă. Cică să pun mîna pe telefon, să apăs “tasta doi” şi să aştept, pentru că voi fi preluat de un operator. Mă aşez pe un scaun şi aştept ca fraierul cu receptorul la ureche. Şi stau aşa vreo 5 minute, după care mă gîndesc că nesimţiţii de la UPC chiar m-au luat de papagal. În sediu mai erau, însă, alte două persoane care stăteau cu telefonul la ureche fără să vorbească. Clar: şi ei aşteptau să fie preluaţi de un operator, deci măcar nu eram singurul papagal de acolo.
Am mai rezistat încă 3-4 minute, după care am dat cep la panaramă. Brusc mi-am adus aminte că pe facturile pe care le-am primit de la UPC scria că sînt “Client Gold”, că am dreptul la nu’ş ce căcaturi şi alte îmbîrligături de-ale lor.
Aşadar, în calitate, sanchi, de client “Gold” eram luat la mişto, fiindu-mi îngrădit dreptul de a solicita rezilierea contractului. Pentru că e clar că treaba cu telefonul şi cu “tasta doi” erau tertipuri ieftine pentru a-i ţine legaţi de glia UPC pe clienţii care doreau să renunţe la serviciile acestui operator de cablu şi internet.
A fost nevoie să să le bat obrazul nesimţiţilor de la UPC, de faţă cu alţi clienţi care stăteau la rînd să-şi plătească facturile, şi să le spun să-mi dea dracului o hîrtie ca să fac cerere de reziliere, că altfel îi reclam la OJPC. Imediat a venit o tanti cu o hîrtie, care mi-a dat şi număr de înregistrare la cererea mea, iar trei minute mai tîrziu părăseam deja sediul UPC, nu înainte de a le transmite angajaţilor prezenţi că “Iu-pi-si e un căcat, de care-mi pare bine c-am scăpat!”
