Fusesem ieri în Real, așa că astăzi nu aveam motiv să intru într-un market dintr-ăsta capitalist, unde nu știu cum naiba se face dar ajungi să cheltuiești de două ori mai mulți bani decît ai în buzunar. Însă știți cum e: tot timpul se găsește cineva în proximitatea ta (nevastă, mamă, soacră, frate, prieteni etc) care să îți croiască drum către un market ceva. Așa că astăzi (duminică, 3 iulie 2011), pe la 12 fără ceva, iată-mă-n marketul Carrefour de la Potcoava de Aur, ăla deschis acum 5-6 zile. Oameni buni, cred că acest Carrefour este un fel de Mecca a sado-masochiștilor. Înăuntru, într-un spațiu “imens”, cam cît două debarale mai mari de la bloc, se foiau de colo-colo, printre standuri, cel puțin 100 de persoane. Oriunde mă întorceam, dădeam peste alți trei inși care căutau același produs ca și mine. Sau poate doar mă urmăreau, naiba știe. Dar de ce m-ar urmări niște necunoscuți într-un market nasol, înghesuit, că doar averi nu am, bufuri de milioane de euro nu am dat și nici nu am dus TIR-uri cu fete la produs în Spania? Nu, nu era vorba de urmăritori, ci de niște tîmpiți la fel de mari ca și mine, care veniseră să își facă o mie de nervi pe banii lor, înghesuindu-se în debaraua Carrefour de la Potcoava.
Carrefour Galați, de la Potcoava de Tinichea
La dracu, pe vremea cînd Petrică Herăscu avea tot alimentară în spațiul său Alcom de la Potcoava (actualmente Carrefour), în afară de angajați nu intra nimeni în magazin toată ziulica. Acum, de cînd a auzit prostimea că a venit Carrefour și în Galați, la case este înghesuială de zici că produsele se dau moca. O laie, se dau pe bani și mai mulți decît la concurență, dar asta deja nu mai interesează pe nimeni.
Și apropo de casele unde trebuie să plătești, Carrefour Galați, adică alimentara cu pretenții de market de la Potcoava, are doar 4 ghișee pentru clienți. Am stat astăzi alături de alți fraieri ca mine cel puțin 15 minute la coadă. Am început la casa nr. 1, unde am făcut varice preț de 7-8 minute, după care un amic al meu, pe nume Cosmin, m-a zărit la timp și m-a lăsat să trec în fața lui, la casa nr. 2. Aici am pierdut ca popa 10 minute din viață, pînă cînd am ajuns să plătesc marfa, adică să le dau un șomoiog de bani celor de la Carrefour, drept mulțumire că și-au bătut joc de mine și m-au ținut aiurea la coadă. Și toate astea pentru ce? Pentru că am fost atît de dobitoc încît să calc într-o alimentară în care se înghesuie toți pensionarii “dă Centru”, care au auzit că bananele sînt cu 1.000 de lei vechi mai ieftine decît în Honolulu?
De azi înainte, am să mai intru în Carrefour-ul de la Potcoava de Aur doar ca să merg la toaletă, acolo unde, pentru umilința îndurată astăzi, promit solemn că nu o să ridic colacul atunci cînd îmi voi arăta recunoștința pentru acest mare brand francez pe nume Carrefour.
