Imaginile de pe autobuzele Transurb, care defilează prin Galați cu Marius Stan zîmbind cu toți dinții și cu niște jucători fericiți că au cîștigat ceva, au ajuns să fie penibile. Oricum ele au fost jenante de la bun început, aici fiind vorba în primul rînd despre ambiția lui Marius Stan, care a dorit să le amintească zilnic gălățenilor (prin intermedul autobuzelor Transurb) că a fost și el acolo cînd Oțelul a cîștigat titlul la fotbal. Da, aceasta este o performanță, nu o neagă nimeni, numai că mi se pare destul de deplasat să vezi zilnic niște jucători în tricourile Oțelului care se bucură, deși ei nu și-au mai luat banii de 2 luni. Și spun asta pentru că încă mai există jucători la Oțelul, care fac parte din echipa care a cîștigat titlul în 2011, dar care între timp au fost dați afară din apartamentele de serviciu, pentru că patronii nu le-au mai plătit chiria, conform contractului.
Marius Stan nu are motive, dar le zîmbește zilnic gălățenilor de pe autobuze
Actualul patron al Oțelului Galați, Dan Grigore Adamescu, ar fi primul îndreptățit să ceară ca autobuzele Transurb să nu mai poarte imaginile cu jucătorii bucurîndu-se pentru titlul de campioni. Și asta dintr-un simplu motiv: atîta timp cît Primăria Galați (municipalitatea) nu mai dă nici un leu la echipa de fotbal Oțelul Galați, este aiurea ca primăria (implicit primarul Marius Stan) să se folosească de imaginea acestei grupări sportive.
Mă știți, nu sînt apărătorul lui Adamescu sub nici o formă. În continuare îl consider un țepar, așa cum s-au convins mulți dintre cei care au avut nenorocul să deruleze afaceri cu el. Pînă și actualul primar Marius Stan a admis că a fost înșelat de așa-zisa putere financiară a lui Dan Adamescu, care doar visa să pună mîna pe milioanele de euro aflate în conturile clubului.
Dar, lăsînd la o parte hoția lui Adamescu și trufia lui Marius Stan de a-și vedea zilnic dinții circulînd prin tot orașul, un lucru e cert: prezervativele alea de pe autobuzele Transurb, cu jucătorii Oțelului bucurîndu-se că au luat titlul, nu se mai justifică, întrucît au devenit cumva casabile prin nonlegătura lor cu actualitatea în care ne aflăm acum cu toții.
