L-am văzut săptămîna asta, în timp ce scriam un text pentru antidotul.ro, de pe veranda unei pensiuni din Moieciu de Jos, căci acolo, aproape de stradă, aveam semnal la internet ceva mai bun. Gagiul băgase a-ntîia la căruța full de fîn și rula sictirit pe prima și singura bandă de mers către comuna Fundata. În spatele lui, vreo 5-6 șoferi de mărci auto periculoase semnalizau în disperare să depășească, dar n-aveau cum, căci din sens opus veneau mașini ca la Formula 1. Mie mi-a plăcut atitudinea conducătorului atelajului cu un cal putere prevăzut cu zuluf de culoare roșie la ureche: omu’ vorbea liniștit la telefonul mobil, fără să se uite nici măcar o clipă în spate. Adică i se rupea osia de la căruța lui 4×4 de toți cocalarii români cu numere de Italia, care se credeau pe autostradă, nu pe un banal drum de țară românească. La un moment dat mi s-a părut că le-a transmis șumacherilor din spatele lui că dacă se grăbesc atît de tare, el poate da imediat un telefon să cheme un TIR care să îi întîmpine așa cum se cum vine la prima serpentină din com. Fundata, să aibă și ăștia de la proteve marfă pentru știrile de la ora cinci.
Dar nu, doar mi s-a părut, căci prietenul meu din Bran – Moieciu și-a văzut liniștit de convorbirea lui telefonică pe care o purta de la înălțime, de pe ditamai muntele de fîn.
