M-am gîndit să îi fac un cadou lui Constantin Telegan, candidatul ţărănist la primărie, şi să scriu, de ziua lui, cum va ajunge să dea bună ziua la gîşte. La gîştile din PNŢCD, mă refer. Contrar tuturor teoriilor prin reducere la absurd, eu nu cred că Telegan e prost, nazist şi, aş paria, că nici naiv nu prea este. Cu toate astea, sforarul Marian Popa, susţinut de preşedintele PNŢCD Marian Petre Miluţ, uneltesc de ceva vreme pentru marginalizarea lui Telegan. O primă încercare a avut loc chiar la aducerea lui Popa în partid. La acel moment, Miluţ a încercat să îl impună pe Marian Popa ca preşedinte, dar nu a obţinut pentru acesta decît funcţia de prim-vicepreşedinte. De atunci, Marian Popa a tot încercat să-şi pună în practică cele mai adînci şi intrinseci gîndeme politice. Poate nu ştiaţi, dar filosofia de viaţă a politicianului poate fi surprinsă într-o singură frază: asta are, asta n-are, asta e cîştigătoare! Concret, se pare că Marian Popa ar fi scos pe piaţă aşa-zisele dovezi despre trecutul lui Andrei Lişinschi. Tot lui Popa i-a apartinut ideea de a contesta candidatura lui Lişinschi şi tot el s-a dus de capul lui să negocieze cu liberalii. Se pare că, la negocieri, liberalii i-ar fi promis lui Marius Popa un post de director. Pe de altă parte, Telegan ar fi artizanul unei înţelegeri cu Lişinschi. Nu am de unde să ştiu cum se va termina toată povestea asta, dar dacă Constantin Telegan nu va obţine un scor cît de cît la aceste alegeri, am senzaţia că sînt cîţiva colegi creştini gata să-i facă de hac.
