La cîte s-au furat în Galaţiul ăsta, ar fi culmea să ne inflamăm că oraşul a rămas fără poligoane auto. Dar să recunoaştem că erau mişto vremurile cînd mergeam să exersăm o parcare cu spatele în poligonul de la gară. În poligon te puteai da şmecher cît cuprinde. Prindeai curaj la curbe, îţi ieşeau parcările laterale ca la carte, deci erai şi tu un mic şumahăr, da’ cu buletin de Ţiglina III sau Micro 20.
Acum, cînd Poliţia Rutieră insistă pentru reintroducerea poligonului ca probă obligatorie la examenul auto, Galaţiul nu are de să-şi facă griji: din vechile poligoane nu au mai rămas decît gardurile, şi asta în cel mai bun caz. Avem şi poze, ca să vedeţi ce ditamai prafu’ s-a ales de poligoanele unde mulţi şoferi au învăţat să bage a-ntîia şi să salte uşoooor piciorul de pe ambreiaj.
1. Poligonul de la gară (foto sus) a încăput pe mîinile jnapanului Petrică Herăscu, care îşi zice om de afaceri. Herăscu visează de ani de zile să-i facă fratelui său risipitor Marius un circuit de karting, aşa cum a construit Sechelariu la Bacău. Iar poligonul de la gară părea să constituie punctul de plecare perfect pentru dezvoltarea unui astfel de proiect aducător de lovele. Herăscu a vrut să se asocieze cu primăria lui Dumitru Nicolae în această afacere, însă moşul a refuzat să pună la bătaie parte din terenul aflat în vecinătatea poligonului. Astăzi, locul este plin de bălţi, de bălării şi de căcat (de om, cîine, de vacă etc).
2. Poligonul din IC Frimu. Îl ştiţi, e ăla din spatele Cimitirului Eternitatea. O groază de gălăţeni au susţinut aici examenul pentru carnetul de şefer, în anii ’70. Astăzi, terenul pe care s-a aflat odinoară poligonul a fost înşfăcat de nişte evrei cu afaceri în Bucureşti. Pe acest teren era vorba (asta înainte să vină criza) să se ridice un ansamblu rezidenţial de locuinţe. Momentan, pe spaţiul de aproximativ 5.000 de metri pătraţi din IC Frimu (prevăzut cu gard jegos, pe care scrie “proprietate privată”) cresc buruieni şi se dezvoltă armonios haite de maidanezi.
3. Poligonul din Bariera Traian (foto jos). Era mic, dar cochet. Adică aici puteai să vii liniştit cu amanta, mă-nţelegi? Şi asta pentru că nu te vedea nimeni, mai ales cînd te duceai ca boul la vale la pornirea din rampă. Pentru neiniţiaţi, era un loc în care se puteau pune bazele unei frumoase prietenii cu volanul. Între timp, locul a fost împrejumuit cu gard, iar înăuntru funcţionează – vorba vine – un fel de autogară pentru microbuzele care fac curse către Vînători, Odaia Manolachi şi dracu ştie ce metropole mai sînt pe linia Bîrladului. O boschetăreală mai mult decît evidentă!
Primarii şi consilerii locali care au administrat Galaţiul din 1990 încoace au reuşit performanţa de a prădui terenurile pe care se aflau poligoanele rutiere. Astăzi, cursanţii şcolilor de şoferi învaţă să facă parcări la mişto în trafic, că doar nu e nici un instructor atît de nebun încît să-i lase să buşească maşinile oamenilor. Pe bune, dacă aş avea bani mi-aş deschide un poligon auto privat, dar elegant, unde catastrofele de şoferi să vină de mai mare dragul să înveţe joaca cu covrigu’ şi să mă îmbogăţească mai tare decît pe moş Ţiriac.
