Mai țineți minte cum pozau cocalarii pe litoral, sprijinindu-se de portierele mașinilor străine, ca și cum ei ar fi fost proprietarii? La fel de cocliți erau și maneliștii care se urcau pe motoarele Kawasaki sau Suzuki și arătau semnul victoriei în poză, ca să vadă prietenii lor de acasă ce mare șmecherie au făcut ei în vacanță.
Între cocalarii de mai sus și poetul din imaginea alăturată, pe numele lui Petre Rău, nu există mari diferențe. Marele poet gălățean Petre Rău, de care nu au auzit decît rudele lui de gradul I, pozează astăzi în cotidianul local Viața liberă cu două diplome în mînă, lîngă o statuie a lui Mihai Eminescu. A luat și Petre Rău niște premii la nu’ș ce concurs de masat laba la urs și, gata, a fugit glonț la ziar, ca un manelist al scrisului, ca să afle toți dușmanii că el e mare valoare.
Cu adevărat gravă mi se pare însă confesiunea făcută de poetul Petre Rău, din Galați: “Nu mă mai pot opri din scris”. La dracu, să sune cineva la 112 să cheme Ambulanța, nu vedeți în ce hal se chinuie omu’ ăsta.
Poetul cocalar
-->