Pe vremuri, și mă refer la vremurile de acum 10-15 ani, erau cîțiva băieți care desenau cu talent pereții blocurilor din Galați și pe zidurile de pe faleză. Astăzi, așa-zișii artiști graffiti din Galați sînt niște puțoi cu două mîini stîngi, pe care doar îi chinuie talentul. “Operele” lor din ziua de azi sînt niște măscări, niște mîzgălituri lipsite de orice brumă de inspirație.
De pildă, pe unul din zidurile de pe faleză stă scris mesajul din poza alăturată: “Antonescu erou național. Pe vremea lui Ceașcă nu exista așa ceva”. Partea a doua este corectă, căci, într-adevăr, pe vremea lui Ceașcă nu existau astfel de “talentoși” care să facă de rîs breasla graffiti-cienilor. Cum ziceam și la început, pe vremuri era și puțină artă în desenele artiștilor stradali, care riscau enorm atunci cînd făceau un graffiti (deh, te pui cu forța Miliției/Poliției?).
Astăzi, niște draci care nu cred să aibă mai mult de 15 ani știu ei care a fost treaba cu Antonescu (sper că nu s-au referit la nenea Crin). Personal, m-am săturat să tot aud clișeul ăla enervant, cum că dacă mai trăia un pic mareșalul Antonescu, ar fi scăpat România de țigani. O utopie, evident, care nu are la bază nici un argument solid. Dar proștilor le place să viseze cu ochii deschiși, să își imagineze ei “cum ar fi dac-ar fi”. În al doilea rînd, mi se pare de neacceptat ca niște draci de 15 ani să vorbească despre cum era pe vremea lui Ceaușescu. Astfel de papagali care mîzgălesc aiurea zidurile (nefăcînd nici pe departe artă) ar merita prinși de Poliția Locală, dar să nu fie amendați, căci amenda ar fi plătită din banii părinților. Cred că în cazul lor ar fi indicat să li se pună o bidinea în mînă și să arate ce mari artiști pot fi ei atunci cînd în loc de vopsele folosesc o găleată cu var.
