Într-un oraș civilizat, ce face nea Ion, împreună cu calul lui, la un gunoi din zona “Două babe”, s-ar numi că e o țigănie.
Numai că să nu ne grăbim cu concluziile. În primul rînd, are cineva curajul să afirme că Galațiul e un oraș civilizat? Păi dacă analizăm puțin imaginea, recunoaștem toate ingredientele unei scursuri urbane: cal, căruță, noroi, un nene care caută prin gunoaie și o haită de cîini care păzesc cu strășnicie locul.
Singurul care se simte în largul lui, în tot peisajul ăsta sinistru, e tot nea Ion. Căci el e la muncă, la birou cum ar veni. Pentru el peturile nu au miros, iar gunoiul nu e gunoi, e aur curat. Practic, nea Ion a identificat o oportunitate de afaceri și profită de ea. Nu-i e rușine să caute în gunoaie sau chiar dacă îi e nu are ce face căci are acasă un copil de un an și două luni căruia trebuie să-i cumpere de mîncare, lapte, etc. Nu plătește taxe și fiecare zi e o aventură pentru el căci în mod normal nu are ce căuta cu căruța pe străzi.
Interesant e că nea Ion reușește să supraviețuiască din ce aruncăm noi și datorită ineficienței autorităților. Dacă fondurile pentru gropile de gunoi și colectarea selectivă a deșeurilor ar fi fost cheltuite cu cap, nea Ion ar fi avut o mare problemă acum. Habar nu am cum s-ar fi descurcat.
Am totuși senzația că “afacerea” lui nea Ion nu e deloc în pericol imediat și că el are șanse mari să-și crească liniștit copilul din peturile pe care le va aduna în continuare, ani buni de zile, fără ca nimeni să-i tulbure munca.