Ca să fiu sincer, protestele pensionarilor de pînă acum au fost cînd anemice, cînd penibile. Ziceai că ești la un marș al păcii fără porumbei, la o paradă de 23 august numai că era mai puțină lume și textul lozincilor era ușor diferit.
Dacă la asta mai adăugăm că unii dintre liderii pensionarilor sînt ”motivați” cu-n mic și-o bere de partidele din opoziție, obținem o imagine destul de aproape de realitate.
Protestul pensionarilor de astăzi (n.a. la 11.00 au făcut gălăgie în fața sediului PDL, după care au mers la CAS) a fost ușor diferit. Deși n-au fost mai mult de vreo 30 de pensionari (n.a. hai să zicem 40 de dragul discuției), pentru prima data acțiunea n-a mai părut formală. Eu nu spun că oamenii ăștia nu au dus-o și pînă acum greu. Numai că alegeau să protesteze de parcă luaseră o doză de Xanax intravenos, cu ceva timp înainte.
Interesante mi s-au părut măsurile de protecție și ”securitatea”, ca să zic așa. Dacă numărai polițiștii și jandarmii prezenți la eveniment constatai că sînt ceva mai mulți decît protestatarii. Pe sistemul om la om pe tot terenul. Din păcate, deși era caniculă și atmosfera era oricum superîncinsă, la locul faptei nu era nicio ambulanță. Din fericire nici n-a fost nevoie, dar cred că n-ar fi stricat, așa preventiv.
