Jegoşii din justiţie au mai demonstrat că nu sînt decît nişte lătrăi care umblă cu limba scoasă după cururile politicienilor. Cam cît de dobitoci sîntem ca naţie de reuşim să ne lăsăm umiliţi în halul ăsta!?
“Procurorii Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul
Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus,
la data de 10 octombrie 2008, neînceperea urmăririi penale faţă de Ion
Iliescu sub aspectul săvîrşirii, în forma participaţiei improprii, a
infracţiunilor de omor calificat, omor deosebit de grav şi a
tentativelor la cele două infracţiuni, în cauza privind decesul a patru
persoane şi rănirea altor trei prin împuşcare în ziua de 13 şi în
noaptea de13/14 iunie 1990″.
Bolşevicul de Ion Iliescu a dat, şi de data asta, dovadă de mult tupeu garnisit cu nesimţire declarînd că el nu are nici o vină în dosarul Mineriadei. În opinia tovarăşului Iliescu singurii vinovaţi sînt cei care “au
provocat acte rebele şi acţiuni agresive împotriva instituţiilor
statului”, “inclusiv minerii, la incitarea acestor forţe nenorocite.”
Cum să mai ai vreo umbră de încredre în justiţia română cînd ea legitimează criminali!? Deja sîntem un popor resemnat! Nici măcar nu ne este ruşine de ceea ce sîntem, de ceea ce am devenit: o nouă
generaţie de laşi, o nouă generaţie de sacrificiu… Merităm să fim umiliţi de o gaşcă de politruci cărora nu le pasă de noi decît sub forma unor
proşti buni de muls taxe şi impozite. Trăim o
perioadă de şoc în care văd că nimănui nu îi mai pasă de nimic, că
statul este o gaşcă de hoţi şi javre, că jmecherii obedienţi îşi pun mîinile murdare pe tot
ceea ce reprezintă bunul simt. Cît de mare trebuie să fie umilinţa pentru ca o
naţie de oi să-şi behăie revolta într-un tîrziu!?
