La această întrebare mi-a răspuns expertul în fonduri europene și psihologul Ion Ștefan.
Normal, la conferința de presă fusese anunțat Doru Resmeriță, dar acesta n-a mai putut veni din motive de sănătate. Sau poate că anunțul a fost făcut la mișto, că dacă știau ziariștii că e vorba de Ion Ștefan își făceau de lucru și nu mai venea nimeni la conferința de presă.
În fine, se pare că și femeia de serviciu de la PDL era puțin ocupată și iată că ne-am pricopsit cu marele psiholog Ion Ștefan, care a vorbit presei despre cum acordă PDL consultanță gratuită persoanelor interesate să acceseze fonduri europene. Pe sistemul dacă dăm ceva moacă sau doar promitem asta trebuie să se găsească niște fraieri care să pună botul.
De, se vede treaba că nu mai intră lumea în sediul PDL nici dacă le promiți că îi înveți gratis cum să se capete cu ceva răbdări prăjite. Vă spun sincer, m-am plictisit de moarte la conferința lui Ion Ștefan. Dar mi-am zis, băi, dacă tot am venit pe benzina mea pînă la sediul PDL, hai măcar să pun și eu o întrebare, să se simtă și omul important.
Ce l-am întrebat eu pe Ion Ștefan și ce mi-a răspuns el
Păi l-am întrebat cum le-a venit ideea de a da consultanță gratuită, dacă cu asta ar trebui să se preocupe un partid politic și mai ales dacă la baza deciziei a stat plictiseala sau doar disperarea. Răspunsul a fost apoteotic, v-ați prins.
”Am să dau un răspuns mai tangențial. Nu e neaparat vorba de plictiseală sau disperare. E vorba de pragmatism și de a ajuta omul. Un partid nu trebuie să-și propună doar să vrea să ajungă la putere, ci trebuie să-și propună și să ajute omul”, a declarat Ion Ștefan, care mai avea puțin și mă convingea că PDL e o trestie ajutătoare.
Bine, Ion Ștefan e doar expertul numărul 2 al PDL, căci la capitolul ăsta nr. 1 rămîne, cum altfel, tot șeful partidului Doru Resmeriță. Și cine-l cunoaște pe Resmeriță cît de cît, e imposibil să nu se fi procopsit cu vreo propunere de accesare de fonduri europene. La fel de adevărat e că dacă cineva ar avea răbdarea să facă o listă a persoanelor cărora Resmeriță le-a tras țacă, cu fonduri sau fără fonduri, ar constata lejer că ea e ceva mai groasă decît Critica Rațiunii pure.
Dar cine să mai aibă timp, în ziua de azi, să citească Kant, mai ales cînd partidele au devenit atît de sfătoase și fac tot ce pot pentru a veni în sprijinul omului?
