De ce lista (de consilieri locali și județeni) cea mai bună? Păi e destul de simplu. Consider că Marius Stan a eșuat atît de lamentabil în cei patru ani de mandat nu pentru că n-ar fi vrut să facă ceva sau că a fost rău intenționat, ci pur și simplu pentru că s-a înconjurat de oameni de slabă calitate, ba uneori chiar dubioși.
La început de mandat Marius Stan promitea cîte-n lună și-n stele. Și acum încă mai promite: tuneluri, stadioane, pasarele și alte păsărici. Dar concret, după el a rămas un dezastru, iar faptul că din cînd în cînd gălățenii au apă caldă și căldură e considerată o mare realizare.
Pun pariu că alegerile nu vor fi cîștigate nici de Ciumacenco, nici de Pucheanu și cu atît mai puțin de Marius Stan. De data asta vor conta oamenii pe care partidele îi vor pune pe liste. De ce? Păi doar așa, partidele care suferă cumplit la capitolul credibilitate, pot demonstra că au înțeles puțin din ce-și dorește societatea civilă.
Nu va mai merge cu promisiuni, cu mega proiecte sau alte vrăjeli electorale. Nu cred că mai contează carisma sau imaginea de tătuc. Nici că ești tînăr și neprihănit. Nu, procentul ăla mare de nehotărîți (undeva în jur de 40%), care poate înclina oricînd soarta meciului electoral, va putea fi convins doar de candidatul care va veni cu o echipă serioasă, cu profesioniști.
Iar primul semn că politicienii nu ne iau iarăși la mișto atunci cînd ne cer votul va fi lista de candidați și, eventual, consilieri. Dacă vin cu aceiași pupincuriști de partid, cu băieții buni la toate care acum trebuie recompensați pentru anii de pupat în cur șeful/tătucul de partid, prevăd că vor avea o mare problemă la urne.
Cred, de fapt sper din tot sufletul, că pe gălățeni îi interesează lucruri concrete și care sînt oamenii capabili să le rezolve. Îi interesează, de exemplu, cine îi va sfătui pe Ciumacenco și Pucheanu în problema cîinilor, a termiei, a fondurilor europene, a viziunii urbanistice, etc.
În sine, strict politic, listele cu candidați nu au cine știe ce importanță. Dar ele vor fi volens-nolens un fel de radiografie a partidului. Un fel de test cu detectorul de minciuni pe masă, în care, dacă politicienii vor minți, electoratul va ști.
Interesant e că pînă acum, mai toți politicienii din toate partidele au spus mai de nevoie, mai de formă, că vor veni cu oameni noi. Iar dinozaurii au făcut, cel puțin aparent, un pas în spate, rămînînd prin culise sau prestînd din rolul de sufleor. Dar asta e mai puțin important. Noi așteptăm listele, căci ele vor vorbi de la sine și ne vor spune tot ceea ce politicienii nu vor să știm despre planurile lor.