Am citit cu interes, în Viața Liberă de ieri, că Casian a avut o grămadă de motive să dea o mică petrecere și să mai facă o baie de prostime. Motivul oficial a fost împlinirea unui an de cînd episcopul Casian a primit ca premiu de consolare titlul de arhiepiscop. Unii cred că adevăratul motiv ar fi fost împlinirea a doi ani de zile de cînd acuzatul Costică Crăciun a cîștigat procesul cu CNSAS, dovedind că este un neturnător cu acte în regulă. Altfel spus, călugărul Casian a fost un turnător de treabă, iar notițele semnate cu smerenie Casius, Crin sau Casio erau mici eseuri patriotice.
Dar să revenim la sindrofia de ieri. Așa cum se poate citi în obiectivul articol din VL, la apelul lui Casian n-a prea mai răspuns nimeni. Motiv pentru care egocentrismul lui Casian a făcut o criză de zile mari, supărîndu-se ca măgarul pe politicieni. A țipat la toată lumea și a blestemat în stînga și-n dreapta enervat că javrele de politicieni (n.a. niște vremelnici, nu?), care pînă mai ieri îi ciuguleau din palmă, au dat cu flit invitației. Dacă anul trecut la Galați veneau nume grele, anul acesta au mai percutat doar prefectul Cosmin Păun, președintele CJ Eugen Chebac și rectorul Viorel Mînzu.
Dar nimic nu poate exprima mai bine ofuscarea lui Casian decît concluzia articolului, scrisă, de parcă ar fi fost dictată, era să zic turnată, chiar de Sfinția Sa: ”Absenţa acestora, dar şi a conducătorilor actuali ai ţării (în general, a
politicienilor care, de altfel, nu ratează băile de mulţime) a fost
remarcată, însă nu cu regret, de credincioşii gălăţeni…”
