Ia uite-i pe papagalii ăștia doi cît de mîndri sînt de ei, de parcă ar fi prins peștișorul de aur. Ce nu ar recunoaște ei însă în veci este că toată ziua au ars-o degeaba pe mal, ciuruind apa de pomană cu bățul și golind pet-urile de bere.
Noroc că pe la spartul tîrgului, să fi fost ora 17.00, a venit un nene cu o barcă cu motor, a făcut parcare laterală, după care s-a dat jos, a deschis portbagajul și i-a invitat pe fraierii care amorțiseră de la atîta stat în cur pe baltă: “Hai, care vrei să îți faci poză cu somnul ăsta de 90 de kile, să arăți apoi tuturor cît de mare pescar ești? Ieftin, frate, doar 100 de mii de lei poza, developată la minut”.
Bă mai du-vă-n sărăcie de pescari care obișnuiți, sanchi, să vă pozați cu prada (monstrul). Mă gîndesc foarte serios să îmi deschid o afacere, un studio foto sau ceva pentru amatorii de astfel de ipostaze kitsch-oase, caracteristice cocalarilor care la viața lor au prins mai multe radare decît pești. Și aș băga în ofertă faptul că, la cerere, pot să fac rost și de crapi de 34 de kile, dar nu aduc marfa decît pentru grupuri de cel puțin 80 de persoane dornice să se tragă în poză, să simt că am făcut ceva profit pe spatele papagalilor posesori de undițe și lansete.
P.S.: Eu am să le iau 20 de lei de poză, căci dacă au avut bani să investească 10 milioane în niște scule pentru pescuit care nu le folosesc la nimic, poa’ să dea o sumă acolo ca să arate apoi tuturor ce mari capturi au făcut ei la viața lor de pescari.
