Numai cine nu muncește, nu se prăbușește pe stradă istovit, răpus de oboseală. E din ce în ce mai greu în ziua de azi să te menții pe picioare pînă acasă, în condițiile în care jegurile de patroni obișnuiesc să scoată untul din angajați, să îi hămălească pînă la epuizare. Nu este prima dată cînd vedem pe stradă oameni căzuți la datorie, care nu au mai avut putere să își care pașii pînă în dreptul fotoliului din propria lor sufragerie. Astfel de imagini sînt dezolante și cred că ar trebui să se autosesizeze Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) sau altă instituție abilitată să cerceteze dacă nu cumva acești doi cetățeni din poză au fost munciți pînă la extenuare, încălcîndu-se și mama contractului colectiv de muncă.
Este extrem de grav că, în anul 2011, nu a fost încă eradicat sclavagismul. Să stai arcuit pe un zid de beton, cu mîinile în toate direcțiile, denotă clar că ai fost stors și de ultima picătură de vlagă de un patron inconștient, care vede doar profit în fața ochilor, care este dispus să își omoare angajații cu zile, fără să aibă nici cea mai mică mustrare de conștiință.
Vă întrebați de ce nu renunță acești oameni din poză la locul lor de muncă infernal? Păi, probabil pentru că au copii acasă, au rate de plătit, iar ei, ca niște oameni responsabili ce sînt, nu își pot lăsa familiile pe drumuri. Preferă să se sacrifice în continuare, ca niște martiri.
