Mă nimeresc ieri, la prînz, pe aleea de la P-uri, aia care duce către Elice, pe Faleză. N-aveam o treabă anume în Centru, dar dacă tot am ajuns în zonă la Nespălata, am zis să profit de ocazie şi să merg să mă piş pe sediul PSD Galaţi. Să-mi las, cum ar veni, amprenta pe social-democraţia lu’ Dumitru Nicolae, care ultima dată era primar în Galaţi. La milionul de motive pe care îl aveam ca să fac acest gest încărcat de nobleţe s-a adăugat ulterior încă unul, cînd am luat la pas aleea de la P-uri.
Călcaţi căcaţii cu grijă!
Deci. Am văzut mii de căcaţi la viaţa mea (unii, bine-mersi, trăiesc şi-n ziua de azi), dar aşa concentraţie de materii fecale ca pe aleea de la P-uri nu cred să existe pe tot mapamondu’. Sînt peste tot. Căcat de cîine, căcat de om, căcat de extraterestru, habar n-am, căci nu am luat probe de laborator, pentru a identifica provenienţa torturilor cu moţ de pe alee. Unii dintre căcaţii de la P-uri arată naşpa, în sensul că sînt călcaţi în picioare, dar există şi exemplare reuşite, cum ar fi cel din fotografia de mai sus. Un căcat care stă bine pe picioare, care pare opera unui cîine sănătos, bine hrănit şi de talie mare. Mai la vale de acest căcat de colecţie am văzut căcaţi dizgraţioşi, aparţinînd probabil unor maidanezi care îşi fac veacul la P-uri. Am călcat cu grijă, de parcă m-aş fi aflat în Afganistan, pe un teren minat. Din fericire, nu am luat nici un căcat în talpa bocancului, semn că nu are rost să joc la loto săptămîna viitoare.
Şi cum făceam eu poze la căcaţi, văd cu coada ochiului un nene care se oprise din drumul lui. Stătea acolo, în dreapta mea-spate, cu o sacoşă în mînă, curios să afle ce-i cu mine. “Nu vă supăraţi, de ce pozaţi mizeria asta, vreţi să faceţi o reclamaţie?”, mă întreabă nenea. Nu, nu vreau să fac nici o reclamaţie, îi răspund eu, pentru că nu am chef să se cace alţii pe reclamaţia mea.
Şi mi-am văzut de treaba mea, continuînd să fac poze la căcaţi, în speranţa că îl voi prinde în cadru şi pe Primarul Dumitru Nicolae.
