Opoziția la nivel local este fie contra naturii, fie total neinspirată ori inexistentă.
Mă explic imediat. Opoziția contra naturii e reprezentată de PPDD, partidul poporului care moare lingîndu-l în Consiliul local pe Marius Stan. Cum ar veni țin cu ursul, deși rolul lor ar fi să reprezinte interesul poporului, nu parandărături la galele de box. Dar așa-i cînd te prostituezi pentru o masă caldă la Cantina de ajutor social, unde Picu Roman a fost uns director de Marius Stan.
La capitolul insipizi ori inexistenți intră PDL-ul lui Doruleț Resmeriță și Nicușor Ciumacenco. În timp ce Resmeriță se face de toată jena prin conferințe de presă, înconjurat de mediocrități (sper că observați cît de elegant mă exprim) și dovedind că nu e capabil să scoată pe gură altceva decît banalități, colegul lui la șefia PDL-ului, Nicușor Ciumacenco, deși n-a renunțat la funcția politică, a dispărut total din peisaj. Treaba lor, dar cu opoziția cum rămîne?
Ei bine, pentru prima dată de la ultimele alegeri mi-a fost dat să văd cum se poate face opoziție inteligentă, doar din creier și fără să ai niciun fel de majoritate în consiliul local. Responsabil de o așa anomalie e Mihai Alin, culmea, consilier local PDL. Nu sînt fan PDL și nici nu am vreo treabă cu Mihai Alin. Nici măcar nu i-am cerut să treacă pe la casierie pentru ce o să scriu despre el. Dar omul a dat dovadă că se poate auzi și vocea celor din opoziție, atunci cînd există inteligență, atenție și un altfel de interes decît ăla care poartă fesul.
În ultima ședință de Consiliul local, Mihai Alin a observat că în hotărîrea care-i răsplătea pe elevii ce au obținut premii la olimpiadele naționale și internaționale, aceștia erau recompensați doar pentru cel mai bun rezultat. Cum ar veni, dacă un elev obținuse trei premii, să spunem, primea o recompensă doar pentru cel mai bun dintre ele, ca și cum restul ar fi fost de prin grădină. La fel și profesorii lor.
Ei bine, Mihai Alin a atras atenția că nu e normal, că intelighenția trebuie răsplătită pentru fiecare reușită în parte și a propus și dublarea bugetului. Chestie de bun simț, mai ales că bugetul inițial de 35.000 lei nu făcea nici măcar cît o jumătate din butaforia lui Marius Stan, butaforie pe care oricum a luat-o vîntul și dusă a tot fost.
Bine, nu cred eu acum că Mihai Alin n-avea somn noaptea că nu primesc olimpicii suficiente fonduri pentru premiile obținute. Dar nu despre asta e fost vorba aici. Mai ales că proiectul îi aparținea unei dudui de la PPDD (Monica Dascălu), care, după cum se vede, deși probabil că a fost plină de bune intenții, n-a prea dus-o capul să-l facă cum trebuie. Mihai Alin a demonstrat că pe lîngă sforile care se trag în CL și dicolo de interesele de o parte și de cealaltă, cineva poate fi puțin atent și să le dea și celor care merită cu adevărat, exact ceea ce li se cuvine.
P.S. Am scris textul ăsta ca să nu mai fim acuzați că doar criticăm, criticăm și iar criticăm. Uite că atunci cînd cineva mai comite astfel de erori, avem ochi și pentru fapte de genul ăsta.
