Da, ‘ntelectualule, vine şi Iosif Sava imediat cu vocea lui inconfundabilă, dar pînă atunci iată mai jos un preambul video, o adevărată operă de artă, la care publicul trebuie musai să se ridice în picioare ca să aplaude. Accesul în sala unde va fi interpretată această piesă de colecţie se va face pe scările din faţă, pe covorul roşu, iar ţinuta este obligatorie. Mănuşile albe, fracul şi jobenul nu sînt doar simple elemente de recuzită, ci constituie un fel de uniformă, la care vor apela toţi cei prezenţi.
Să-i mulţumim aşadar marelui maestru Adi de la Vâlcea, pe care Iosif Sava îl va prezenta în cele ce urmează, să îi dea Dumnezeu sănătate, să mai poată produce şi alte capodopere de acest gen. Cred că este a suta oară cînd ascult această piesă, şi nu rezist tentaţiei să dau încă o dată play. Poate că ar trebui şi dumneavoastră, melomanii anonimi, să încercaţi această senzaţie, care nu se compară cu nimic pe lumea asta. Audiţie plăcută.
Muzică de cameră, în lectura regretatului Iosif Sava
-->