O fi criză financiară, poate că undeva în Galațiul ăsta nenorocit se moare de foame, dar acest lucru nu se simte în sînul nesiliconat al Bisericii.
Biserica este fără doar și poa(n)te singura instituție care își permite să arunce în aceste vremuri crîncene cu arginți în fîntînile fără fund, după care să apară în fața enoriașilor ca să se plîngă că nu are bani să treacă strada.
Uitați-vă la prețuri. Sînt scoruri prohibitive. De exemplu, o lumînare de botez (parafină) poate costa 350.000 de lei vechi. Unde se duc acești bani, ce facturi se taie la vînzarea unui astfel de produs și cum se reglează balanța contabilă ecumenică – astea cre’ că nici mama lu’ Dumnezeu nu le știe.
La botez scoți bani din buzunar ca să îi faci poala mare popii. La nuntă – aceeași poveste, doar că te costă mai mult, pentru că, vorba aia, o dată te însori. Iar la înmormîntare, atunci cînd o arzi sictirit cu vata-n nas și cu mîinile pe piept, fraierii care îți plîng la ceafă vor fi decartat deja cîteva milioane de lei dracilor echipați în sutană, ca să te ducă pe tine corespunzător la groapă.
Dar își permite cineva să comenteze în fața preotului sau împotriva Bisericii?
