Pe vremurile de acum 15-20 de ani, lumea din România se îndeletnicea cu cititul şi mai puţin cu scrisul, excepţie făcînd, desigur, cei care turnau la Securitate, care dădeau cu ciocu’ pînă li se înroşeau buricele degetelor de atîta scris. Astăzi, puţini mai citesc, dar cu toţii scriu. Pe ziduri, pe pereţii veceurilor şi, mai nou, pe bloguri.
Din punctul meu de vedere, blogul este un fel de “oracol” din anii ’80, cum aveau puţele de clasa a VIII-a. Pe blog scrii ce ţi s-a întîmplat peste zi, ce te-a enervat în drum spre serviciu sau cînd te întorceai de la gogoşerie, unde îţi dai cu presupusul despre starea vremii, a naţiunii şi, în general, despre tot ce îţi trece prin minte. Tu scrii, tu citeşti şi, eventual, cei pe care îi ai în secţiunea “blog-roll”, preferaţii tăi, cum ar veni, către care ai link, iar ei, la rîndul lor, au link către tine.
Mircea Badea şi-a făcut şi el blog, zilele trecute, intrînd astfel în rîndul celor care vor să scrie, dar nu au ce. Treaba asta vine, însă, după ce acelaşi Mircea Badea i-a luat la mişto în nenumărate rînduri pe bloggerii naţiunii, că sînt nişte papagali, nişte frustraţi care nu au cu ce să-şi umple timpul etc. Am intrat şi eu pe blogul lui Mircea Badea. Sincer, Badea vorbeşte mult mai bine decît scrie. Altfel spus, la scris e varză călită. Dacă în emisiunea “În gura presei” reuşeşte să păstreze audienţa în limite aducătoare de profit, în ceea ce priveşte blogul, căruia i-a dat cep zilele trecute, nu m-aş hazarda la pronosticuri optimiste.
Într-unul din posturile de pe blogul său, Mircea Badea justifică motivele pentru care s-a înrolat în penibila armată a bloggerilor: “Aveam nevoie de un mediu în care să mă manifest departe de rigorile şi
exigenţele unei emisiuni de televiziune. Ba chiar mai mult, dacă
emisiunea de la Antena 3, din diferite motive, foarte posibile de
altfel, nu va mai exista, vreau să pot să-mi exprim punctele de vedere.”
La început, am zis că Mircea Badea nu are de fapt nici o legătură cu “blogul lui Mircea Badea”, că totul este o făcătură. Citind, însă, însemnările semnate Mircea Badea am admis că este vorba despre acel Mircea Badea de la “În gura presei”, căci scrie cu picioarele alea cu care odinioară făcea celebrul şpagat pe, evident, două scaune.
