Mi se pare primitivă şi jenantă toată goana asta după marii cîştigători la loto. Cu ziarişti care ar fi în stare de orice pentru a afla amănunte despre, vorba aia, fericitul cîştigător. Să afle ce hobby-uri are, cu ce echipă de fotbal ţine, dar oare îi plac blondele sau brunetele? Nu mai zic că este foaaarte interesant de aflat dacă respectivul a rămas vreodată corigent sau dacă îi plac maşinile sport ori cele de teren. Peste toate astea, două stereotipuri bîntuie mintea jurnaliştilor, şi anume: 1) cum a ales numerele cîştigătoare, ce semnificaţie au acestea pentru el, şi 2) ce va face cu banii cîştigaţi?
Ziarul Click de ieri a dezvăluit numele gălăţeanului care a cîştigat 11 milioane de euro. Cică se el numeşte Iulian Constandache şi locuieşte într-o garsonieră situată peste stradă de agenţia loto de la “General”, unde a şi jucat biletul norocos. Nu am fost de acord cu gestul reprobabil, descalificant făcut de şeful ISU, gen. Viorel Zaharia, care s-a apucat să dea date presei despre pompierul cîştigător, pentru că bietul om nici nu apucase să-şi ridice premiul de la Bucureşti. Dar acum, după ce gălăţeanul norocos că şi-a pus banii la dos, nu cred că ar trebui să deranjeze pe nimeni că identitatea cîştigătorului a fost făcută publică. E, tocmai pentru a evita goana penibilă la care făceam trimitere mai sus, aflarea “în exclusivitate” de amănunte cu privire la persoana care a cîştigat ditamai bănetul peste noapte, consider că ar trebui ca identitatea acestuia să fie făcută publică de Loteria Naţională, imediat după ce premiul a fost revendicat. Şi mă refer aici la premiile mari, de milioane de euro, care macină somnul românilor, nu la mizilicurile de la categoriile a II-a şi a III-a.
Şi am şi argumente
1) După ce au rămas cu buza umflată, în sensul că nu au cîştigat nimic, sutele de mii de participanţi nici măcar cu o palidă consolare nu se aleg. Pentru că organizatorul jocului (Loteria Naţională) nu le spune cine a pus mîna pe banii lor. Atîta timp cît la poker îl vezi pe cîştigător cum se ridică de la masă şi îşi îndeasă în buzunar banii tăi, nu înţeleg de ce jucătorilor de la loto nu li s-ar face cunoştinţă cu marele norocos? În SUA şi am impresia că şi în Spania, marii cîştigători (de ordinul sutelor de milioane de dolari, nu un bacşiş de 11 milioane de euro) sînt fotografiaţi cu cecul ăla imens în braţe, cu nume şi prenume şi daţi în toată presa. Iar la ei nimeni nu mai invocă dreptul la intimitate, la viaţă privată.
2) Apropo de dreptul la viaţă privată. Cred că în momentul în care ai băgat un bilet la loto tocmai ai renunţat la acest drept. Atunci cînd ştii că premiul cel mare este, să zicem, de 11 milioane de euro, iar tu intri nesilit de nimeni în acest joc, e clar că intri pentru a cîştiga. Deci trebuie să îţi asumi faptul că peste noapte vei fi alt om, în cazul în care vei lua premiul cel mare. E ca atunci cînd accepţi să deţii o funcţie publică: trebuie să fii pregătit să apari cu poză în ziare, să ţi se scormonească trecutul, să apară insinuări răutăcioase, chiar nedreptăţi în presă. Sînt riscuri pe care se presupune că le-ai luat în calcul în momentul în care ai acceptat postul şi, evident, avantajele care decurg din funcţia cu pricina. Cîştigătorii la loto vor doar să beneficieze de avantajele pe care le presupune cîştigarea marelui premiu (milioanele de euro adică), fără să fie nevoiţi să dea nimic la schimb.
3) Se tot spune că dacă este făcută publică identitatea cîştigătorului, atunci acesta va deveni o ţintă vie pentru rakeţi, interlopi şi alţi vînători de recompense. De parcă rakeţii, dacă ar vrea să afle numele norocosului nu ar putea afla direct de la Loteria Naţională, dînd şpagă sau ameninţînd o funcţionară nevricoasă. Într-o ţară atît de coruptă ca România, e greu de ţinut secret şi cifrul de la seiful BNR, darămite numele unui biet cîştigător la loto. Pentru acei cetăţeni care se tem că vor fi urmăriţi de rakeţi în cazul în care premiul cel mare va ajunge în mîna lor, rezolvarea este simplă: nu ar trebui să mai cumpere bilet la loto, să joace adică!
Loteria Naţională este cea care, zic eu, ar trebui să pună la punct aceste lucruri printr-un fel de regulament (clauze), care să fie adus la cunoştinţă tuturor jucătorilor. Adică să fie acceptat de toţi participanţii, din momentul în care au jucat bilet la loto. Astfel, s-ar elimina din suspiciuni, căci şi eu sînt unul dintre cei care cred că atunci cînd nu se află numele norocosului, a cîştigat de fapt “unul de-al lor”. În plus, cum ziceam, s-ar pune capăt goanei jenante pentru aflarea identităţii, sanchi, maaaarelului cîştigător.
