Adrian Comşa, alias Ninel Comşa, ar fi rămas la fel de prost şi în ziua de azi dacă nu avea inspiraţia să se însoare cu ziarista potrivită. A luat-o pe d-ra Alina Durbacă de la “Viaţa liberă”, pe vremea cînd aceasta îi implora pe gălăţeni să nu tragă în adolescenţi, şi om s-a făcut. Iar cînd afirm că s-a făcut om, nu mă refer la aspectul financiar, căci Ninel Comşa avea cash-ca-val şi înainte de a se căsători cu Alina Durbacă. Dar era doar un nimeni cu bani. Un banal tablagiu din Sidex, în sensul că lua tablă din Combinat şi fugea cu ea pe Viaduct. Abia după ce s-a căsătorit cu Alina Durbacă, fiind năşit de redactorul şef Katia Nanu, Ninel Comşa a început să fie perceput ca fiind cineva, un prosper om de afaceri pe care nimeni să nu îşi mai permită să îl aresteze, aşa cum s-a întîmplat în 1996, dacă ţin eu bine minte.
Ninel Comşa este un fost fotbalist ratat. A dat cu picioru-n minge pe nişte maidane pline de scaieţi, a bătut cîteva auturi de poartă, şi cu asta s-a terminat marea lui carieră de sportiv. Pînă să ajungă în Top 300 Capital sau Top 500 Forbes, Comşa a luat, cum ziceam, tablă din Combinat şi a vîndut parizer la Trei Star, avînd magazin alimentar în spaţiul comercial care acum este închiriat de la Petrică Herăscu de soţia viceprimarului Ciumacenco, notarul public Renata Ciumacenco.
Cum a luat tone de curent electric cu găleata
Dar adevăratele miliarde au început să se înghesuie în buzunarele lui Ninel Comşa abia după ce el s-a băgat în afacerile cu energie, adică a intrat în gaşca restrînsă a “băieţilor deştepţi”, după cum i-a botezat Băsescu, în 2005. Pe piaţa de energie există (sau cel puţin existau) mai multe tipuri de contracte: 1) directe (cînd cumpărătorii discută cu directorii producătorilor de energie şi achiziţionează curent la preţuri şi perioade negociate cu aceştia); 2) bilaterale (cînd fie cumpărătorii, fie producătorii anunţă pe bursa OPCOM cantitatea de energie şi preţul minim sau maxim pe care-l doresc şi, practic, are loc o licitaţie transparentă), şi 3) contracte spot (în care tranzacţia se face pe loc). “Băieţii deştepţi” încheiau contracte directe cu producătorii cei mai ieftini, de cele mai multe ori pe mulţi ani înainte, ocolind bursa OPCOM.
E, Ninel Comşa nu a făcut altceva decît să ia energie electrică de la stat, să o vîndă mai departe la suprapreţ şi să privească liniştit cum se învîrte contorul care-i numără miliardele din cont. Firma prin care el a luat curent cu găleata se numeşte Euro-PEC. În 2007, de exemplu, SC Euro-PEC SA a achiziţionat ieftin energia electrică produsă de Complexul Energetic Turceni, de Electrocentrale Rovinari şi de Hidroelectrica şi a vîndut-o pe mulţi bani către marii consumatori Holcim SA, COS Tîrgovişte şi Mechel Cîmpia Turzii.
Adrian “Ninel” Comşa este cotat în Top 500 Forbes întocmit de sclavii lui Dinu Patriciu cu o avere de 30-35 de milioane de euro. Cam puţin, fără mişto, dacă este să luăm în calcul tonele de tablă pe care Comşa le-a topit din Sidex (pe vremea cînd Combinatul era al statului), de basculantele de parizer vîndute la Trei Star şi de megawaţii pe care i-a distribuit la suprapreţ. Dar mai are timp să se îmbogăţească făcînd afaceri cu statul, căci abia a împlinit 47 de ani.
