De mic copil, Marius Stan n-avea deloc gusturi rele. În sensul că în timp ce puștii de vîrsta lui visau la acadele și eclere, sau cel mult, din cînd în cînd, la cîte-o prăjitură Laura, el trăgea direct la borcanul cu șerbet. Deh, gusturi modeste, că doar era fiu de laminorist, după cum singur mărturisește. Și deși s-a angajat în timpul liceului, ca muncitor necalificat, cu timpul Stan a ajuns să aprecieze prăjiturile ceva mai rafinate, culminînd prin a avea o adevărată pasiune pentru blaturi. De tort, desigur.
N-am mai citit de mult un angajament atît de patetic. În el, Stan reușește să-și povestească viața, pe scurt ce-i drept, dar cu lux de amănunte, de-ai zice la un moment dat că ne va mărturisi pînă și în ce fel și-a pierdut virginitatea. Odată intrat pe mîna propagandei USL-iste, Marius Stan se vinde exact așa cum de fapt nu e – mai nou și pe facebook de unde am preluat și poza asta propagandistă. Mai țineți minte vrăjeala patetico-comunistă pe care PSD-ul o băga pe gît gălățenilor în campania lui Dumitru Nicolae? Ei bine, nu s-a schimbat mare lucru. Dacă moșul era ”Cinstit și Gospodar”, cuvintele de ordine la Marius Stan sînt ”Muncă și Demnitate”. Stan e prezentat ca un băiat din popor, fiu de oameni săraci, care știe greutățile vieții și deci e mereu gata ”să se bată” (să te bați de trei ori într-un text așa scurt parcă e cam mult totuși) pentru gălățeni.
Tot la capitolul alegeri nefericite, am observat că cei care-i realizează campania lui Marius Stan îi pun în gură, cu obstinație, cuvîntul ”muncă” – o noțiune destul de vagă și încețoșată pentru cineva care a tăiat toată viața frunze la fotbaliști. Dar cel mai deranjant e că Stan se prezintă deja ca viitorul primar, pentru că nu-i așa, Primăria i se cuvine.
