Așa cum pe vremuri, la începutul anilor ’90, erai fix nimeni dacă nu aveai ciupici marca Sergio Tacchini, în ziua de astăzi consumi oxigenul de pomană dacă nu ești mason. Sau, poftim, dacă nu ești măcar pasionat de fenomenul masonic. Sincer vă zic, nu mă așteptam să văd atîția oameni (aproximativ 100) astăzi la conferința publică organizată la Biblioteca V.A. Urechia din Galați despre „rolul masonilor gălățeni în istoria Masoneriei Românești și Universale”. Asta înseamnă că masoneria cucerește încet-încet și România și că, peste 8-10 ani, cine nu o să fie mason, membru al unei Loje (fie ea și de la Cinema Central) va fi considerat boschetar.
Ca să încep abrupt, aș aminti mai întîi că directorul Bibiliotecii V.A. Urechia, de-acum celebrul Ilie Zanfir, nu a participat astăzi la dezbaterea cu și despre masoni, deși își anunțase prezența, ba chiar și un discurs fulminant în programul de promovare al evenimentului. Bă, și eu care mă dusesem special ca să trag un video cu domnu’ Zanfir vorbind despre masoni, ca să ne mai distrăm și noi. Faza cu adevărat comică a fost că directorul Ilie Zanfir l-a pus pe un țucălar din bibliotecă (nu i-am reținut numele, dar aveți poză cu el pe banda de jos, sub articol) să îi citească discursul. Am zis că așa ceva nu poate fi adevărat. Ba da, este, pentru că și masoneria din Galați are cocalarii ei.
V.A. Urechia a murit ca boul împachetînd cărți
Despre rolul pe care l-au avut masonii gălățeni (mai ales nen-tu V.A. Urechia) în istoria Masoneriei Românești și Universale nu pot să vă zic mare lucru pentru că m-a durut la bască de ceea ce aberau invitații la microfon. Dar tot am reținut o chestie: cică masonul V.A. Urechia (așa a precizat o doamnă care a luat cuvîntul) ar fi murit împachetînd cărți pentru niște cetățeni din Transilvania. Inițial am zis că glumește, că poate vrea să facă și ea o poantă. Aiurea, femeia vorbea serios, căci era un soi de șef pe la Biblioteca V.A. Urechia. Cum să mori, mă, împachetînd cărți?! Se vede treaba că Dumnezeu l-a luat rău de tot la mișto pe domnu’ Veaurechia, din moment ce i-a hărăzit o moarte atît de stupidă. Mă gîndesc că, la cît de mare om de cultură a fost Urechia, putea și Dumnezeu să lase de la El și să îi trimită cu confirmare de primire o moarte mai onorabilă, cu ar fi cea de sifilis, pe care a primit-o în dar Mihai Eminescu.
Vreți să știți cum arătau masonii prezenți astăzi la întîlnirea de la Biblioteca V. A. Urechia? Am atașat 5 poze la acest articol, dar am să vă și povestesc cîte ceva, asta că tot am fost martor la eveniment. În primul rînd, nu am văzut oameni de afaceri dintr-ăia cu banu’ pă ei, care își cumpără locul în Lojele Masonilor. Mă așteptam să văd afară niscaiva merțanuri parcate în fața bibliotecii, cum se întîmplă atunci cînd se adună masonii de prin Club Rotary sau din alte organizații masonice din Galați. Aiurea, în afară de cîțiva draci de 20-25 de ani, care se echipaseră în costume de ginerică, cu papioane la gît, la evenimentul organizat astăzi la bibliotecă am mai zărit doar niște profesori pensionari (probabil pasionați de cultura masonică, nu neapărat că erau masoni) și niște femei care miroseau a zacuscă, semn că tocmai avuseseră treabă acasă, în bucătărie. Am glumit, aceste femei nu arătau precum gospodinele în capot în carouri, dar parcă nici doamne nu îmi venea să le zic, căci ar fi însemnat să le iau la mișto, lucru pe care, se știe, eu nu îl fac niciodată.
