Ionel Borş este nenea care, în 2001, i-a introdus pe indieni în cele mai teribile secrete ale Sidex. În loc să fie priponit, Borş a fost recompensat cu vîrf şi îndesat, fiind numit nr. 1 în combinatul proaspăt privatizat.
Ani la rînd, siderurgiştii s-au rugat ca Ionel Borş să fie avansat cît mai mult în cadrul Mittal Steel, încît să fie nevoit să plece din Galaţi şi astfel să scape toată muncitorimea de el. Şi asta pentru că Borş stabilea cu cît să (nu) crească salariile, Borş decidea cîţi bani puţini să li se dea celor care acceptă autodisponibilizarea, Borş hotăra cine, ce şi cum se angajează în combinat. La un moment dat, prin 2005 parcă, Ionel Borş a fost ridicat la rangul de senior-manager de Resurse Umane pe toate combinatele Mittal din Europa de Est. S-a spus atunci că va pleca la Londra. Aiurea! A rămas în continuare în Galaţi, să dea cu biciul în pălmaşi.
Pentru Ionel Borş a început să vină scadenţa. Săptămîna trecută, Borş a primit vestea că a fost eliberat din funcţia de senior-manager al colosului ArcelorMittal. Prima consecinţă: Borş nu mai are atribuţii pe partea de Resurse Umane în combinatele din Macedonia şi Kazahstan. Aşadar, a fost retrogradat, şi asta nu din cauza crizei financiare. Pur şi simplu, aşa a decis staff-ul ArcelorMittal, în care belgienii şi francezii din Arcelor (care s-a unit cu Mittal Steel) deţin acum controlul. Practic, belgienii au schimbat vechea gardă, care fusese numită de indienii de la Mittal, locul “foştilor” fiind luat de specialişti din Arcelor.
Pentru Ionel Borş lovitura a fost greu de digerat. Ani la rînd el i-a ajutat pe indieni să strîngă cureaua în combinatul gălăţean, batjocorind muncitorii, şi a primit de nenumărate ori asigurări că postul lui este bătut în cuie, orice s-ar întîmpla. Evident, şi-a luat ţeapă, chestiune care va face mulţi siderurgişti fericiţi. Retrogradat din funcţia de senior-manager, Ionel Borş va redeveni simplu director de Resurse Umane în cadrul ArcelorMittal Galaţi. Asta înseamnă mult mai puţini bani la leafă, zero bonusuri la sfîrşit de an (bonusuri care uneori ajungeau şi la 100.000 de euro) şi canci influenţă în cadrul concernului ArcelorMittal. Vorba aia, nici o trădare nu rămîne nepedepsită!
