Fiecare om are un crez în viaţă. Dacă am priceput eu bine, tînărul din imagine face parte din specia numită “manelişti”. O specie care nu numai că nu se chinuie să evolueze, dar care nu va deveni în veci. Să privim cu atenţie portul. Şlapi are, budigăi pînă la genunchi este, brăţară, ghiul de aur făcu rost băiatul. Bun. În completare vine ceasul placat cu aur, lănţoiul de la gît (cam subţire, parcă), tatuajul de pe braţul drept, privirea tîmpă… Da. Totul e la locul lui. Privindu-l am senzaţia că mai are o singură şansă: să-şi tatueze pe creier un creier mai mare, asta ca să-i parafrazez pe cei de la Paraziţii.
Revenind. Într-un moment de mare inspiraţie, tînărul posesor de Opel a simţit că are un mesaj de comunicat lumii, posterităţii în general şi cu dedicaţie la toate gagicile mişto care le place de băieţii şmecheri şi cu lovele. N-a ezitat şi l-a scris mare pe maşină, aşa, ca să vadă tot cartierul. Se pare că ăla al lui Kant cu “cerul înstelat deasupra mea şi legea morală în mine” e depăşit rău de tot mincaţi-aş.
