E o ruşine că nici a a treia oară în nici zece ani n-am avut pe cine vota la preşedinţie în turul 2 şi a trebuit să mă duc la urnă doar ca să-i trag unuia una-n… vot!
Dar:
Mă bucur că Iliescu a fost, în sfîrşit, înfrînt politic. A făcut-o un partid istoric al României moderne distrusă de comuniştii în 45 de ani şi îndobitocită de el în alţi 10. A ajuns politrucul, prin interpuşi, la mîna PNL-ului, pentru că propriul lui partid de combinatori n-a reuşit să ia preşedinţia nici după ce s-a combinat în alianţe preelectorale cu aproape toată lumea.
Mă bucur că acea jumătate din români, adepţi ai jumătăţilor de măsură, cu vrăjeli de dreapta şi apucături de stânga, au toate şansele să-şi vadă exponenţii la putere. Sunt sigur că cel pe care l-au ales şi gaşca lui va avea grijă de ei chiar dacă „nu şi-au propus să scape ţara din criză”. Îi vedeţi pe Udrea vînzîndu-şi poşetele să ne plătească salariile şi pensiile, iar pe Videanu dîndu-ne borduri să ne ridicăm prima casă?
Mă bucur că bugetarii şi mai ales profesorii l-au ignorat pe fostul profesor de istorie şi nu l-au trimis la groapa de gunoi a istoriei pe cel care le-a băgat mîna în buzunar şi apoi a venit cu neruşinare să le ceară votul. Abia aştept să văd şi bugetari fericiţi după următoarele n zile de concediu fără salariu.
Mă bucur că în sfîrşit se va vedea că filmuleţul de la Ploieşti n-a fost trucat. Drept dovadă, populimea va primi un upper cut fix în memoria colectivă, ilustrul comandant uitînd, ca şi pînă acum, de ţepele promise. Ne va mai trage, tot ca şi pînă acum, cîte un şut în democraţie, prezidînd, guvernînd şi legiferînd de capul lui România împreună cu singura gaşcă dintre partidele de pe scena politică. Şi, ca şi pînă acum, cu ambele mîini, ne va arde directe la buzunar pe motiv de criză – criză, evident, doar la noi în portofele, nu şi la ei în conturi, desigur.
Mă bucur că, sub ilustra guvernare portocalie, cu o datorie publică cît 50% din PIB, România va trăi la fel de bine ca orice lefegiu îndatorat cu jum’ate din salariu, dar cu euroiul la cinci lei iar gripa porcină moacă, la discreţie.
Mă bucur că, prin alegerea făcută de jumătate dintre noi, majoritatea vom ajunge să muncim pentru poşetele ridzipoancelor şi tîrfudriţelor politice încă cinci ani, timp în care abia ne vom putea plăti autobuzul. Cu ouă, ca bulgarii acum zece ani.
Mă bucur că jumătate din popor se va consola cu ideea că tot mai rău ar fi fost cu Geoană, că oricum Boc e mai bun ca Iohannis şi, în general, Logan-ul e un fel de BMW mai ieftin. Minţindu-se singuri, românii şi-au tăiat mereu craca de sub picioare, dar nu suficient cît să şi dea cu portbagajul de pămînt. Tura asta au toate şansele s-o facă, şi suficient de tare cît le şi sară creierii la loc în cap.
Mă bucur că la 20 de ani de când cică am dat jos comunismul, ne dăm în vînt după dictatura căpitanului corabiei de piraţi. Aşa va fi evident că şi noi, ca popor, nu doar cei pe care îi alegem, avem nevoie urgent de o reparaţie capitală la cap. După asta poate vom realiza că a sta cu ochii închişi cinci ani în faţa unor evidenţe înseamnă a-i avea umflaţi de „bucurie” în următorii cinci.
