Am asistat ieri, timp de trei ore, la un ceea ce s-a vrut a fi un dialog între conducerea Universității și reprezentanții Ligii Studenților. Concluzia mea e clară: cei de la Ligă ori s-au vîndut ieftin, ori doar atît pot.
Întîlnirea de ieri venea după conferința susținută de studenți, conferință în care cei de la Ligă reușiseră să-l bage în corzi pe rector, asta ca să folosesc un limbaj academic, cu tot soiul de acuzații concrete sau răutăcioase. Cei de la Ligă semănau atunci cu niște tineri care rînjeau amenințător cu securea războiului în mînă.
Senzația mea e că stdenții din Ligă au fost bucuroși că s-au simțit băgați în seamă, iar faptul că au părut periculoși i-a făcut să lase garda jos și să se mulțumească cu o victorie simbolică, de fațadă.
Rectorul Viorel Mînzu a profitat la maximum de atitudinea confuză a studenților. S-a făcut că negociază, că îi ascultă, ba chiar a și cedat la unele din cererile studenților. Ce mai, democrație pe bandă rulantă.
În fapt, cei de la Liga Studenților au obținut o modificare a taxei de înmatriculare și o reducere simbolică a regiei de cămin, iar rectorul acuzat pînă mai ieri că e tiran și comunist a pozat într-un tip de gașcă, care, vorba lui, în tinerețe purta plete și asculta Beatles și Pink Floyd. Păi cum să nu-l iubești, nu?
După care, în loc să insiste pe adevăratul subiect, studenții s-au pierdut în discuții sterile despre fondul de rulment, asigurări, cine schimbă dușurile și cum se face economie la săpun.
Adevăratul subiect ar fi următorul. Cei 5 miliarde de lei vechi, de la Admitere, au fost împărțiți de cei din conducerea Universității după cum au avut chef. Așa se face că greucenii din Universitate au primit prime mascate sub forma de plata cu ora de 200.000 – 300.000 de milioane de lei vechi, în timp ce aia mulți, care au ghebărit ca fraierii la Admitere deabia dacă și-au luat cîteva milioane de lei. O chestiune perfect legală. Dar cu moralitatea/oportunitatea cum rămîne domnu rector?
