Dragi politruci şi politroace. Îmi super-permit, cu o plăcere nespusă, să vă supun spre nedumerire spirituală, următoarea gîndemă. Sună cam aşa: “Libertatea de expresie nu înseamnă libertatea gîndului pe care îl
iubeşti, ci a gîndului pe care îl urăşti, pe care îl urăşti cel mai
tare.”
Tocmai aţi avut prilejul să vă delectaţi cu o celebră definiţie a libertăţii de exprimare care aparţine lui Larry Flint, fondatorul al revistei Hustler.
Departe de mine a crede că exprimă vreun adevăr perfect. Dar chiar şi aşa, cu neputinţele sale, definiţia cu pricina spune multe despre ce gîndim şi despre ce avem curajul să cuvîntăm.
Iisus trecea în insignifiant aşa-zisa pertinentă doctrină a dintelui-pentru-dinte propovăduind doctrina iubirii-de-duşmani. Noi, aşa zişii creştini şi aşa zişii urmaşi ai lui Hristos, tot ne prefacem că mimăm iubirea asta care ne cam stă în gît. În fapt, jegoşenia umană spune despre sine un cu totul alt adevăr. Unul pe care nu ne place să-l recunoaştem şi pe care preferăm să-l trecem în subsidiar.
Libertatea de expresie!
-->