De asta ne-a dat Dumnezeu Dunărea şi faleza, ca să avem de cine ne bate joc şi pe ce scuipa. Mîrlănia urbanistică produsă asupra falezei a fost desăvîrşită în timp, cu complicitatea consilierilor locali, a neamurilor proaste din politică, care au dat aprobări pentru construirea nenorocirilor din betoane.
Mă uitam la mîrlănia pe nume “Libertatea 2000”. Această ruşine din betoane, la fel ca şi Nic-Nic, este frecventată de gălăţeni în număr destul de însemnat. Vara cel puţin e belea. Tîrtanii Galaţiului vin să stea sus, la terasă, să admire crengile care curg pe Dunăre şi să-i facă pulpa mare patronului. Staţi numai să-i vedeţi din aprilie încolo, cînd s-o mai încălzi vremea. Pentru cetele de ghirţoi care obişnuiesc să se ducă pe “Libertatea 2000” este un gest de mare fiţă să stea la masă pe “Libertatea”. E mare şmecherie să fie văzuţi cînd beau o bere sau cînd, sictiriţi, aruncă chiştocul în Dunăre, ca să măsoare astfel viteza vîntului. La ei, la ţară, nu curge Dunărea prin faţa birtului comunal, aşa că asta este o ocazie unică de a se pişa în ea de Dunăre, fără să fie nevoie să meargă la toaletă.
Imaginaţi-vă, însă, că există destui gălăţeni care merg să-şi facă nunta pe “Libertatea 2000”. Asta mi se pare mîrlănia supremă: să fii ginerică pe “Libertatea 2000”. Sau să fii furată, ca mireasă zic, la miezul nopţii, de pe “Libertatea 2000”. Dar la fel de tare mi se pare să accepţi să mergi, ca invitat, la o nuntă pe “Libertatea 2000” şi să nu ai remuşcări. Înseamnă că eşti mîrlan de la mama lui dacă accepţi să îl ajuţi pe nea Caisă să prospere cu nenorocirea botezată manelistic “Libertatea 2000”.
